Limbajul fetelor .

Da = Nu .

Nu = Da .

Poate = Nu .

Îmi pare rău = Îți va părea rău .

Avem nevoie = Vreau .

Decide-te = Decizia corectă ar trebui să fie evidentă .

Fă ce vrei = Vei plăti pentru asta .

Trebuie să vorbim = Vreau să mă plâng .

Desigur , dacă vrei = Nu vreau să o faci .

Eu nu sunt supărată = Bineînțeles că sunt supărată , idiotule !

Ești atât de viril = Ar trebui să te mai bărbierești .

Azi ești atât de atent cu mine = Iar te gândești doar la sex ?

Stinge lumina , te rog ! = Am celulită .

Bucătăria este atât de incomodă = Vreau o casă nouă .

Am auzit un zgomot = Am observat că ai adormit .

Mă iubești? = Vreau să te întreb de ceva scump .

Cât de mult mă iubești ? = Am făcut ceva ce nu-ți va place să auzi .

Trebuie să înveți să comunici = Trebuie să fii doar de părerea mea .

Nimic , pe bune! = Doar că ești un nemernic !

Am migrenă = Dacă ai fi tu tipul ăla buuuuuuun .

Ai lăsat în urma ta doar gânduri adolescentine .

.. Astăzi ..

Avem clădiri mai mari și suflete mai mici .

Autostrăzi mai largi și minți mai înguste . 

Cheltuim mai mult , dar avem mai puțin .

Avem case mai mari , dar familii mai mici . 

Avem mai multe soluții de a rezolva problemele , dar mai puțin timp .

Avem mai multe funcții , dar mai puțină minte .

Avem mai multe cunoștințe , dar mai puțină judecată . 

Mai multă medicină , dar mai puțină sănătate . 

Bem prea mult . 

Fumăm prea mult . 

Râdem prea puțin . 

Conducem prea repede . 

Ne enervăm prea tare . 

Ne culcăm prea târziu , ne sculăm prea obosiți . 

Citim prea puțin , ne uităm prea mult la televizor și stăm prea mult la calculator .

Mă întreb .. 

Oare cum va arăta viitorul nostru ?

Parcă sunt într-un film şi am cel mai trist rol ! :-j

Mă ştiu veşnic îndrăgostită , veşnic oscilând între zâmbete şi lacrimi , între bine şi rău , între iubire şi indiferenţă , dar veşnică cu inima gata de o nouă poveste de dragoste . Unele poveşti le-am încheiat stupid , înainte de a le începe .. Altele le-am continuat până la un punct după care am fugit , dar niciodată nu am aşteptat să se erodeze totul complet sau să devină monoton şi plictisitor . Şi am ştiut întotdeauna când să plec ca să rămână amintirea mea frumoasă , ca să rămân în gândul băiatului respectiv plină de viaţă şi zâmbete aşa cum m-a cunoscut , visătoare şi mofturoasă , cuminte dar rebelă şi nicidecum nu am permis să las amintirea unei disperate care ar face orice pentru încă o zi de iubire . Am plâns , ce-i drept .. Am plâns în faţa unui băiat care îmi ştergea obrajii şi care mă saruta pe frunte . Am plâns pentru că vroiam să-şi aducă aminte de mine , sensibilă şi caldă , cu ochii căprui înecaţi în lacrimi provocate de destin . Şi el a fost poate unul din puţinii oameni care a înţeles cât e de greu să fiu eu . Cât e de crunt să-ţi înduri soarta care de cele mai multe ori te priveşte atent în ochi şi apoi te înjunghie . În fiecare sfârşit am căutat un nou drum pe care să păşesc mai elegant , mai firav . Am căutat o nouă cale şi am ţinut de mână oamenii care aveau nevoie de mine . Pe ceilalţi , i-am uitat . 

Pur şi simplu .

" Cine eşti ? " Nimeni . " Ce reprezinţi ? " Nimic . " Ce ai fost ? " Tot ! " ♥

Şi uneori mă trezesc târziu în noapte . Şi te strig cât pot de tare .. Vreau să mă auzi , vreau să mă înţelegi , vreau să-ţi mai aud vocea ce cusută-n inimă , a rămas de-atunci . Pentru că îmi e dor de vocea ta , de chipul tău , de ochii tăi , pentru că mi-ai fost atât de drag . Mi-e greu . Ştii asta ? Nebunia iar mă rupe şi mă trezesc din nou în colivia asta în care m-ai închis . Vreau să zbor de aici , dar cum ? Şi când privesc în sus , într-un colţ de Rai , tot ce văd e : " Dacă vrei sa scapi de aici , UITĂ TOT !!! " Aş vrea să uit şi să merg mai departe . Doar de-ar fi uşor .. Am în minte privirea ta din trecut . Doi ochi calzi , blânzi , privire în care aveam încredere . Şi care n-aş fi crezut că o să mă dezamăgească vreodată . Şi acum ochii aceia au devenit reci , goi şi transparenţi . Şi am vrut să plec . Îmi era dor de soare .. Dar m-ai închis aici , mi-ai arătat că n-am unde să plec , m-ai făcut să cred că aici e locul meu . Măcar de mi-ai fi spus să rămân pentru că ai nevoie de cineva acolo . Şi eu te priveam şi îmi era de-ajuns să-nţeleg că nu pot să plec aşa . Dar tu de ce poţi ? De ce poţi să pleci şi să te-ntorci când vrei ? Şi de ce de fiecare dată te intorci tot mai rece ? De ce te întorci doar să nu-mi dai voie să merg mai departe ? Dar azi .. Azi uit tot . Şi da , azi plec ! Eşti otrăvit de indiferenţă şi nu faci decât să transformi Iubirea în Ură . Şi o să te las aşa , chiar de ar fi ultimul meu gând .. Ahh , dar ce pot oare să fac ? Tu n-o să te schimbi niciodată . Nu faci decât să-mi reproşezi mie că nu ştiu ce înseamnă să-ţi pese . Şi nu-i aşa . Şi dacă e aşa , de la tine am învăţat asta ! Şi rămâi aşa , poate o să găseşti cândva o persoană specială ce o să-ţi redea culoarea ochilor , dar să nu mă uiţi . Sau uită ! Fă ce vrei . La naiba , s-a terminat! Azi chiar plec , căci am găsit puterea să merg mai departe . E şansa mea şi n-o voi rata pentru că vreau să fiu fericită din nou  . Şi sper să reuşesc . Dar îţi promit că o să mă mai întorc din când în când pe aici . De data asta cu gândul . Şi cu toate astea , n-o să te uit , o să te ţin minte . 
Şi îmi doream să privim stelele măcar o dată . [ Aşa cum ai zis ! ]
Şi îmi doream să mă trezesc în noapte să te privesc cum dormi . Şi îmi doream să te strâng în braţe când îmi era cel mai greu .
Şi îmi doream să zâmbesc doar pentru tine mereu .
Şi îmi doream să-ţi spun că totul va fi bine alături de mine .
Şi îmi doream să te ascult când tăceai .
Şi îmi doream să-ţi fiu alături în orice moment .
Şi îmi doream ca măcar o dată să am curaj să-ţi spun tot ce simt . 
Şi îmi doream să te fac fericit cum nimeni n-a făcut-o până acum .
Şi mai mult ca orice , îmi doream să-ţi spun cât de mult te iubesc .


Şi toate astea pentru că mi-aş fi dorit ca măcar atunci când sufletul mi s-a rupt în mii de bucăţele să nu fiu judecată ! ♥

Regretele nu-şi au rostul , timpu` a trecut ,

Acum sunt pentru tine o străină ca la-nceput .

Altă fată-ţi strânge mâna spunându-ţi ce simte ,

Eu spun că te-am uitat , deşi trăieşti la mine-n minte .

Te minţi şi acum , că deşi îţi e dor ,

Ai pus orgoliul în faţa sentimentelor .

Tu ţi-ai întors privirea  , dar ai mers mai departe ,

Realizând un " Iartă-mă ! " din gura mea nu mai poţi scoate .

Prietenii , ştiu bine , înseamnă mult pentru tine ,

Ţi-au vindecat rănile provocate de mine .

Acum asculţi piesele pe care visam amândoi ,

Îţi este dor , acum ele îţi inspiră vise noi .

Îţi este dor de fata ce-ţi plăcea s-o alinţi ,

Dar acum ea sărută alte buze ce nu mint .

Îţi este dor , dar gata , a trecut ,

Acum eşti cu o altă fată , un nou început .

Ştiuuuuuuu că .. A trecut ! 

Nu va mai fii ca la-nceputtttt .

Nuuu credeammm .. Că-mi va fii greuuu ..

Am fost noi , acum sunt euuuu ! ♥

Am şters de multe ori multe lacrimi , multe vise ,

Dându-ţi astfel un avânt înspre uşile închise .

Ţi-am spus că te iubesc şi-asta pe mine m-a dărâmat ,

Căci de atunci s-a simţit că ţi-ai luat lumea în cap . 

Şi-asta poate că te-a făcut să te simţi mai bine ,

Gândindu-te mereu numai la tine , uitai de mine .

Uitai şi făceai numai ce îţi convine , şi se pare că acum ,

Tot ce-a fost între noi s-a transformat în scrum .

Şi vreau să spun că prietenii mi-au spus de la-nceput ,

Că atunci când iubesc , mă implic prea mult .

Şi-am văzut , şi-am simţit când m-ai minţit , mi-am amintit ,

Că în viaţa ta nu are loc sufletul meu mic , dar nu-i nimic .

Trebuie să-mi găsesc rostul , să am încredere în mine ,

Ştiu că acum nu-ţi mai convine , dar uite cum vine .

Privirea mea aspră spre tine ,

Arătându-ţi , arătându-ţi spre ieşire .

Ştiuuuuuuu că .. A trecut ! 

Nu va mai fii ca la-nceputtttt .

Nuuu credeammm .. Că-mi va fii greuuu ..

Am fost noi , acum sunt euuuu ! ♥

Am să trec şi peste asta . Ce va fi , VA FI ! ♥

Omul ..

De când ia fiinţă , încearcă din răsputeri să facă faţă provocărilor vieţii .

Primul pas este un început .

Primul cuvânt ..

" MAMA "  reprezintă continuitatea .

Prima căzătură .

Primul plânset .

Ce frumos !

Şi tot aşa până la un an , până la doi , până la trei .

Şi ajungem să învăţăm să scriem .

Încurajaţi de persoanele dragi din viaţa noastrăăăă .

Emoţiile trăite la primul " FB " .

Ce trăiriii ! Parcă aveam tot Universul la picioare .

Cât de minunat poate fi ..

COPILĂRIA .. Visăm cu ochii deschişi şi totul ni se pare uşor , pe când adevărul nu este aşa .

Putem spune că este cea mai frumoasă perioadă a vieţii .

După aceasta vin adevăratele probleme ce viaţa ni le rezervă .

ADOLESCENŢA . Prin ochii unui adolescent .

Dacă în copilărie se întâmpla să avem mai mereu unul dintre părinţi lângă noi , acum suntem independeţi .

Ne îndrăgostim .. Prima dragoste ..

Acel sentiment de " fluturaşi în stomac " ne însoţeşte pretutindeni . Aici deja avem 14 ani .

Până când ajungem la mult aşteptata zi a majoratului !

În mintea noastră plutesc tot felul de gânduri ..

" Ahh ! Am 18 ani .  Îmi iau părinţii maşină .. "

ORI ..

" YESSSSSSSS ! Nu mai depind de ai mei . "

Şi ascultăm neîncetat melodia ..

" Am doar 18 ani .. Sunt nebună .. Iubesc .. Şi nu am bani ! "

Deja suntem pe propria răspundere !

Veşnicele certuri cu părinţii persistă ..

Dar ce mai contează ?

SUNTEM ADOLESCENŢI ŞI ASTA ESTE CEL MAI IMPORTANT ! ♥