Drama celor doi tineri .

Totul a început dintr-o simplă întâmplare ...

Nu şi-ar fi închipuit că vor ajunge să fie vreodată împreună ...

Dar s-a întâmplat ...

Se cunoşteau de câţiva ani ...

Fără să fie între ei ceva mai mult decât amiciţie ...

Poate că a durat destul de mult până că ei să-şi dea seama că se iubesc ...

Din ziua în care s-au hotărât să fie împreună ...

Nu a mai existat zi să nu se vadă ...

Era aşa de frumos ... Armonie ... Dragoste ...

Credeau că nimeni şi nimic nu le-ar strica fericirea ...

Păcat că există lumea rea şi invidioasă ...

Multe intrigi , vorbe de tot felul , răutăţi ...

Îi făceau să se certe din ce în ce mai des ...

Din focul ce ardea în sufletele lor ...

Încet , încet la fiecare ceartă rămânea o urmă de cenuşă ...

Zilele parcă treceau mai greu ...

Se vedeau din ce în ce mai rar ...

Certurile continuau ...

În schimb dragostea rămăsese la fel ...

Ea ar fi făcut orice pentru a înceta această pasă proastă a relaţiei ...

Şi s-a hotărât să vorbească cu EL ...

" - Iubitule ...

Ce va mai rămâne din dragostea noastră ...

Dacă la fiecare pas există o scânteie ?!

Te rog spune-mi că încă mă iubeşti ...

Şi că niciodată nu o să pleci de lângă mine ...

Orice s-ar întâmpla ... "

Cu fiecare vorbă EL o rănea mai mult ...

Simţea că nu o mai iubeşte ca la început ...

Ceva se întămplase ...

Şi atunci EA a hotărât să pună capăt relaţiei ...

I-a trimis un mesaj scris printre lacrimi ...

“ Cu sufletul rănit , inima sfâşiată ... 

Lumea se năruie peste mine ...

Nu pot să înţeleg cum s-a ajuns până aici ...

Ne iubeam atât de mult ...

De la ce a pornit totul ?

Mai bine punem capăt aici decât să mai suferim în continuare ...

Te iubesc şi nu o să te pot uita niciodată ...

Şi dacă voi fi nevoită să mor ...

Voi lua cu mine în mormânt dragostea ce ţi-o port ...

Şi dacă într-o zi vei vrea să-ţi aminteşti de mine , caută-mă ...

ADIO !!! "

După acest mesaj dureros ...

Aştepta un răspuns din partea lui , oricare ar fi fost ...

Se făcuse deja 3 dimineaţa ...

Nu primise nici un răspuns ...

Îşi pune capul pe perna şi încearcă să doarmă ...

De dimineaţă se trezeşte şi se uită direct la telefon ...

Însă nu avea nici un răspuns ...

Totul îi părea confuz ...

De fapt EL oare chiar asta vroia ?

Zilele treceau , EA nu mai mânca , nu mai vorbea cu nimeni ...

În una din zile , a vrut să iasă ...

În parcul unde se vedeau ei zi de zi ...

În speranţa că poate-l va întâlni ...

Asa a şi fost ... EL stătea pe banca lor ...

S-a dus spre EL , l-a strâns în braţe , l-a sărutat ...

Dar EL văzându-şi prietenii , a împins-o şi a plecat cu ei ...

EA a rămas pe jos plângând ...

Şi-a jurat că n-o să-l mai caute niciodată ...

Pe drum , trece pe lângă un lac ...

Unde şi-au jurat iubire prima dată ...

Stătea pe un pod ...

Plângea şi îşi amintea tot ce-a fost frumos ...

A aruncat simbolul dragostei lor ...

VERIGHETA ...

Apoi , simţind din nou indiferenţa lui ...

Şi-a dat seama că viaţa fără EL nu mai are rost ...

Şi s-a aruncat în gol de pe pod ...

Luându-şi viaţa ...

Poate întâmplarea a făcut ca EL să fie în apropiere ...

Şi să o vadă ... A sărit după EA …

Dar nu a mai găsit-o ... Lacul era foarte adânc ...

A fugit după ajutor , dar a fost în zadar ...

Când au scos-o era deja moartă ...

Era trist … A luat-o în braţe şi a urlat spre cer :

“ Te iubesc !!! De ce ai făcut asta ?! ”

S-a făcut seara ... EA stătea în sicriu ...

Îmbrăcată într-o rochie de mireasă superbă ...

EL era îmbracat în ginere ...

Stătea aplecat peste sicriul fetei sărutând-o pe frunte ...

I-a şoptit la ureche ...

Cât de mult o iubeşte ...

Şi cât de rău îi pare că a ascultat de prietenii lui ...

“ Doamne !!! Ce-a fost în capul meu ?

De ce nu mi-am ascultat inima , iubito ?

De ce a trebuit să ascult de alţii ?

De ce Doamne a trebuit să se întâmple o tragedie ...

Ca să-mi dau seama de ce am pierdut ?!

Era tot ce aveam mai drag pe lume ...

Era sufletul meu , bucuria mea !!!

Ce e viaţa mea fără tine ?! NIMIC ... ”

La înmormântare ... Cel mai greu moment …

Toată lumea plângea ... Totul era o dramă ...

EL era ... Pierdut ... Absent ...

Nu vorbea , nu făcea niciun gest ...

Decât plângea şi se uita în gol …

Toţi plecaseră ...

Iar EL a cerut să mai rămână umpic acolo lângă mormânt ....

A scris pe copacul de lângă mormânt :

“ Vom fi din nou împreună ... Te iubesc ... ”

Atunci a scos un cuţit ...

Şi l-a înfipt drept în inimă ...

Sângele curgea şiroaie ...

Ultimele sale cuvinte fiind :

“ N-am ştiut să te preţuiesc când te-am avut lângă mine ... ”

O altă dramă ... Moartea băiatului ...

La doar o zi după înmormântarea fetei ...

Familia băiatului a cerut insistent ca EL să fie înmormântat lângă EA ...

Asa a şi fost ...

După 1 an ...

Cele două familii se întâlnesc ...

Pentru a face parastasul celor doi ...

Vorbele erau de prisos , dar un singur sfat au dat :

“ Încercaţi să apreciaţi pe cineva când îl aveţi alături ...

Căci după aceea este aproape imposibil să mai recuperaţi fiinţa iubită ...

Chiar şi după moarte !!! ”

Un final nefericit din poveşti neterminate .

Doar o viaţă am şi o aveam pentru tine . S-a sfârşit totul înainte să înceapă şi îmi pare rău . Ştiu că a fost o perioadă destul de lungă în care puteam să fac multe , dar n-am făcut nimic . Să nu crezi că nu regret şi acum . Ştiu că sunt o ciudată care nu ştie ce vrea , de fapt ştie , dar nu arată . O ciudată care se mulţumeşte cu puţin până ajunge să piardă tot . Şi ştiu cât de neimportantă sunt pentru tine , ştiu , dar cu toate astea şi eu am sentimente şi pe mine mă doare căci toate vin , aşa , dintr-o dată şi din nimic . Toate nenorocirile şi toate bucuriile , toate nimicurile alea care ne fac să suferim sau zâmbim , să urâm sau să iubim . Deja am ajuns în punctul în care nu mai pot să mint şi nu am nici cuvinte pentru cât de multe simt . E o varză totală-n capul meu . Am atâtea de spus ... Aş vrea să mă opresc aici , să nu mai scriu , dar nu pot . Chiar simt nevoia să mă descarc mai mult ca niciodată , căci sunt atâtea imagini şi cuvinte care îmi răscolesc corpul şi fac numai ravagii . Simt că mă sufoc , că nu pot să merg mai departe , dar totuşi o fac . Merg încet , căci până acum am alergat de frica unui gând ce îmi strângea speranţele şi le arunca în vânt . Asta până când am picat şi le-a spulberat pe toate . Toate speranţele mele s-au dus , iar acum nu mai am nimic . E totul iluzie . Poate în asta am trăit şi până acum fără să-mi dau seama . Un vis care nu avea să se împlineasca niciodată , dar la care speram şi visam în continuare . M-am trezit brusc şi am căzut şi nu ştiam cât de dură e realitatea şi cât doare să nu mai poţi să visezi , să nu mai aibă vrun rost . Ştiu că nu ţi-am spus niciodată şi că acum e prea târziu , dar te iubeam şi n-am încetat să ţin la tine nicio clipă . Nu ţi-am arătat când am avut ocazia , iar acum nu mai pot să fac nimic . Cu toate astea chiar te iubeam , aşa cum ştiam doar eu : fără cuvinte , fără dovezi . Iubeam tot la tine , iubeam cuvintele şi bucuria , iubeam la tine felul firesc în care îţi exprimai dorinţele şi ochii , atât de deosebiţi , puternici şi sinceri , ochi în care puteam să am încredere , ochi care puteau susţine privirea oricui .. OCHII ... 

Pe ei i-am iubit cel mai mult . Şi mi-e atât de dor de tine , aş vrea să-ţi mai aud vocea o dată , vocea care-mi răscolea tot corpul şi mă umplea de fericire . Şi-mi pare rău că n-am făcut nimic când am avut ocazia , de teama să nu se termine tot , de teama că nu-ţi pasă . Îmi pare rău că nu te-am strâns în braţe când puteam s-o fac , îmi pare rău , dar ce pot să mai fac acum ? Ştiu că am greşit mult şi îmi e dor de cuvintele tale . Dacă ai fi aici te-aş strânge-n braţe pentru că ţin la tine , chiar ţin şi nu trece minut în care să nu mă gândesc măcar o secundă la tine . Iartă-mă că nu

ţi-am spus cât de important eşti pentru mine şi asta pentru că mă mulţumeam cu puţin , mă mulţumeam să te iubesc fără cuvinte şi fără dovezi , mă mulţumeam să ştiu doar eu cât ţin la tine în loc să lupt pentru mai mult . Poate tu nu vrei să mai ştii nimic de mine , poate regreţi ca ne-am cunoscut , poate chiar mă urăşti şi dacă ai putea să ştergi clipa-n care ne-am întâlnit , poate ai face-o dacă asta îţi doreşti . Dacă vrei , uită tot , simte-te liber , fi fericit ! Şi poate nu te meritam , dar eram atât de fericită . Simţeam că am câştigat pământul întreg şi de aceea îmi era teamă că într-o zi se va sfârşi tot .. Şi s-a întâmplat . Te-ai răcit aşa dintr-o dată şi te-ai distanţat , ai plecat fără să spui nimic . Nimeni nu spune ca nu poţi să taci , dar tăcerea ta mă doare şi nu ştiu nici măcar ce să mai cred , dar îmi doresc să n-am dreptate , să nu fie ceea ce cred pentru că acum tot ce îmi dai e un ocean de tăceri şi mă obligi să-l ascult . Eu am crezut în tine şi nu mi-a păsat de ceilalţi , dar tu n-ai făcut decât să te îndepărtezi de mine şi să mă laşi aşa ... De una singură . Ştii , îmi lipseşti ! Îmi lipsesc cuvintele tale , îmi lipseşte felul tău de a mă face să zâmbesc . Uneori , credeam că-ţi pasă ... Poate eram prea fericită să văd că e prea frumos să fie şi adevărat . Şi acum am rămas cu câteva sentimente negate de frica de a fi respinsă , care erau mult prea greu de suportat . Pentru că mereu am luptat şi am câştigat sentimentul de a pierde , dar nu l-am avut de multe ori . Dar acum , da  , recunosc : AM PIERDUT ! Şi nu stau acum să arunc vorbe aiurea pentru că , cu toate că mi-e greu să recunosc , m-ai schimbat .. Lucru pe care n-a reuşit nimeni să-l facă . Şi acum nu pot să mai mint că totul e bine , numai eu ştiu ce zace-n mine , în capul 

meu . Şi tăcerea nu-i o soluţie , dar e cea mai sigură şi nu trebuie să ştie nimeni că e o replică uitată cândva . Şi ea e singura pe care o ştiu şi vreau să o ţin minte pentru că nu sunt decât un amestec de indiferenţă , greşeli şi ură . Tot ce a mai rămas e o voce uitată , un gând , un pas pierdut pentru că nu pot să mă întorc în trecut să-mi repar greşelile care acum mă ţin pe loc . Şi n-aş vrea să citeşti asta vreodată , dar totuşi trebuia să ţi le spun cumva pentru că eşti special şi eşti singurul care contează ! 

Mereu vei fi povestea mea care se va sfârşi cu " VA URMA " .

E aiurea pentru că deşi a trecut

 atâta timp încă mai mi-e dor de tine .

Şi ştiu că sunt alţii care mă vor şi sunt mulţi care ar fi vrut să fie în locul tău măcar un minut şi probabil ar fi meritat mai mult decât tine , dar EI

nu au avut NIMIC , nici măcar o secundă din timpul pe care l-ai avut TU .

 Iar TU nu ai făcut NIMIC . 

De ce ? 

Era atât de simplu , dar nu ai făcut NIMIC să mă păstrezi .

Nu vroiam ceva complicat pentru că cele mai simple lucruri sunt minuni . Din cauza ta urăsc multe lucruri . Fiecare lucru care îmi aminteşte de tine îl urăsc numai pentru că te-am iubit . Toţi spun că nu m-ai meritat şi ştiu că au foarte mare dreptate , dar ei nu ştiu sau nu vor să înţeleagă că te-am iubit şi nu pot să las totul în urmă ca şi cum nu ar fi fost NIMIC , iar ceilalţi dau sfaturi , dar nu vor să înţeleagă că nu pot să uit totul aşa pur şi simplu . Cel puţin mie mi-e imposibil să las totul în urma mea . Ştiu că sunt o mare fraieră pentru că nu pot să merg înainte şi mereu mă întorc în trecut după tine . Îmi amintesc de tine , de noi , de tot ce a fost şi nu va mai fi , de ceea ce aş fi vrut să fie şi nu era . Şi toate astea din cauză că pentru tine au contat mai mult ceilalţi decât mine . Ştiu că mă vrei înapoi , dar se pare că ai pierdut tot şi oricât aş ţine la tine nu m-aş întoarce pentru că te vei purta la fel ! Tu nu mai eşti băiatul de care m-am îndrăgostit , eşti un ALTUL care nu se mai poate schimba înapoi cum era din simplul fapt că n-ai lângă tine persoana care cândva te-a schimbat cu iubirea ei . Cuvintele tale sunt adevărate : " Vrei să ştii de ce m-am transformat aşa ? Ziiiiii , vrei ?! Îţi zic eu de ce ! Pentru că IUBIREA ta m-a transformat la loc cum eram . D`aia ! " Ai foarte mare dreptate , dar ştii care-i toată treaba scumpule ? Faza-n tot rahatul ăsta e că pe mine m-ai iubit cu adevărat , iar la fufele alea doar ai ţinut . Faci lucruri pe care nici TU nu le mai înţelegi , eşti total confuz , nu ştii ce vrei de la viaţă , simţi că mă vrei numai pe mine , dar orgoliul tău este atât de mare încât în loc să-ţi asculţi vocea inimii , o asculţi pe cea a lumii . Dacă ai veni înapoi , ştiu prea bine că ţi-aş cere prea mult dacă te-aş ruga să fi numai şi numai al meu . Totuşi , nu-i vreau pe ceilalţi , te vreau pe tine . De fapt , nici pe tine nu te mai vreau . Nu mai vreau NIMIC . Erai totul pentru mine , iar acum cred în NIMIC . Chiar dacă eşti cu atâtea zdrenţe , tot pe mine mă vrei , dar eşti conştient că nu mă mai întorc la tine doar pentru simplul fapt ca nu ai ştiut să mă preţuieşti atunci când m-ai avut . Atunci când vei avea nevoie de mine nu o să fiu aici . Strig-o pe zdreanţa ta , poate ea îşi face griji în legătură cu tine . Până la urmă , nici nu ştiu ce ai vrut sau ce vrei , nu ştiu ce s-a întâmplat , ce se întâmplă . Nu ştiu sau poate nu mai vreau să ştiu NIMIC . Aici lângă mine era locul tău , acolo lângă tine era locul meu , aici puteam să fim unul lângă celălalt pentru totdeauna , dar ai plecat . Asta este . Mi-e dor de tine , mi-e dor de noi , dar în acelaşi timp simt că te urăsc pentru tot . Te-am iubit cândva cu adevărat şi chiar dacă nu mă crezi , aş fi făcut absolut orice ca să ştiu că eu sunt numai a ta şi tu eşti numai al meu . Chiar pot să spun ca încă te mai iubesc , dar nu te mai vreau înapoi , iar asta este ultima dată când mai vorbesc de tine , de noi .

Când plâng , mereu mă rog la Dumnezeu şi-L întreb : " Oare nu vezi ce văd şi eu ? "

Dacă aş putea , aş pleca departe , m-aş îndrepta spre NICĂIEIRI . Să fiu liberă , să nu fiu nevoită să dau explicaţii despre faptele mele . Acolo n-o să mai fie nevoie să încerc să-mi ţin sub control fiecare secundă din viaţă . Fiecare secundă care poate schimba sau distruge totul . Şi o să pot să dansez în ploaie , iar lacrimile mele se vor amesteca cu ploaia . Şi o să zâmbesc , iar atunci o să te iau de mână şi o să dansăm în ploaie , o să te strâng în braţe şi n-o să-ţi mai dau drumul . Şi o să fiu fericită . Şi numai atunci mă voi elibera de toate ideile astea idioate , de mânia de a găsi explicaţie pentru orice şi de a face lucruri cu care sunt de acord ceilalţi , pentru că n-am nevoie de minuni . Eu am nevoie de tine ! Am dreptul să fiu fericită şi am să lupt pentru fericirea mea , chiar dacă asta înseamnă să-mi asum riscurile . Şi dacă tot ar fi să cad , măcar să cad de la mare înălţime pentru că o cădere de la etajul 5 te zdrobeşte la fel de tare ca una de la etajul 100 . Şi dacă vei hotărî să pleci , voi rămâne măcar cu amintirea pentru că nu vreau pe cineva să-mi controleze viaţa , ci pe cineva care să mă înţeleagă , să mă iubească şi să mă accepte aşa cum sunt . Şi în iubire nu există reguli , iar tu şti asta . Şi ştiu că visez prea mult la o lume care să-mi aparţină în care pot să-mi permit să fiu copil când vreau şi să iubesc pe cine am chef , fără să mă judece nimeni . Şi uneori mă simt atât de inutilă . N-am nimic din ce vreau . Şi acum tot încerc să găsesc un sens acestei zile . Aş vrea să găsesc un sens a tot ce mi se întâmplă .. Chiar dacă nimic nu are niciun sens . Şi cu toate astea mâine va veni oricum , chiar dacă timpul nu ne mai ajunge . Pentru că timpul este ucigaşul perfect . Omoară tot . Omoară toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodată . Omoară ura , omoară iubirea . Nimic nu mai rămâne . Se ia de noi toţi . Şi în urma lui nu rămân decât nişte amintiri , iar tu te porţi de parcă ai să fi mereu aici , te aşezi atunci când ar trebui să te ridici şi taci atunci când ar trebui să zici . E un joc nebunesc în care ca şi ceilalţi te prefaci că e totul OK . Urăşti când ar trebui să iubeşti şi ataci oameni care te iubesc , crezând că vor să te facă să suferi . Căci la sfârşitul oricărei poveşti ne aşteaptă tristeţea ... Dar eu nu voiam asta .

Voiam să păstrez pentru amândoi un loc liber unde să respirăm
aer curat , unde să ne permitem să nu fim perfecţi . Am avut
 atâtea speranţe ce au murit în fum . De asta îmi pun speranţa-n tine , să nu ma uiţi şi tu .. Şi ştiu că e simplu că dacă nu simţi nu doare , doar că .. Eu de fapt nu îmi permit să nu îmi pese !