S-a dus.

M-am indragostit de tine, poate… tocmai pentru ca in bratele tale am gasit acel ceva dupa care tanjeam de mult. Acel sentiment pe care l-am pierdut si l-am cautat in disperare. M-am indragostit de tine, atat de nepotrivit si imperfect, in…compatibil fericirii mele, dar totusi perfect compatibil cu bataia inimii mele. Atat. Mi-ai dat nimic si te-am indragit de parca mi-a fi dat totul. Mi-ai pus praf de stele pe trup intr-o noapte in care nimic nu parea sa se lege. Tu ai fost punctul meu de legatura cu realitatea. Tot tu m-ai ancorat in universul tau perplex, unic si murdar, nedemn de iubirea si afectiunea mea. Nedemn de atingerile mele. Nemeritat de sufletul meu. M-ai iubit poate asa cum nu a facut-o nimeni, m-ai strans la piept si desi erai strain sufletului meu, m-ai facut sa ma regasesc. M-ai lasat sa cred ca perfectiunea poate sa existe undeva pe o saltea intr-o camera rece si intunecata.. M-ai facut sa accept ca ceea ce sunt e mult mai departe de adevarul in care ma gaseam. Ca nu sunt inger, ca eu am coarne si plutesc intr-o realitate care te arde, plutesc.. pluteam in deriva. Plutesc si acum. Mi-ai dat foc si m-ai lasat sa ma incendiez in tot trupul, pentru toate sarutarile tale. Pentru o noapte in care nu mai eram singura. Eram doar eu si demonul meu, tu. Vreau sa te iubesc. Sau as vrea sa fii doar o iluzie… Fii te rog iluzia mea, dar mai lasa-ma sa fiu nebuna pe saltea inca o data.. in bratele tale.

Roluri inversate.

Am aşteptat. Am aşteptat zile întregi, săptămâni să îmi dai un mesaj, să mă suni, să îmi spui că îţi lipsesc.. să-mi spui că îţi e dor. Stăteam ore în şir cu telefonul în mână, sperând că la un moment dat o vei face, vei trimite acel amărât de mesaj. Dar nu ai făcut-o.. Adormeam gândindu-mă la tine şi speram ca şi tu să faci la fel. Dar va veni o zi când mă vei vrea înapoi, iar mie nu îmi va mai păsa. Şi atunci tu vei înghiţi în sec, îţi va părea rău, iar eu te voi privi zâmbind, dar cu o oarecare durere în suflet.. Vei sta şi tu până târziu aşteptând un mesaj, ceva. Şi tu vei enerva că nu primeşti nimic. Şi tu îţi vei face diferite scenarii care nu au sens, dar care pe moment te fac să înnebuneşti. Şi tu îţi vei imagina diferite lucruri care în realitate nu se întâmplă, cum ar fi că sunt cu altcineva şi tu vei apăra ceva ce nu îţi aparţine, dar te vei comporta de parcă ţi-ar aparţine, şi tu îţi vei dori ceva cu atâta ardoare încât o să te doară.. Acum, poate că sunt doar nişte vorbe, dar când vei trăi asta pe pielea ta, nu vor mai fi simple vorbe, ce momente care te vor marca într-un fel sau altul. 

...

Un nou inceput pentru mine ? Nici nu stiu cum sa-l numesc.. Ca o tigare pentru un fumator.. Ca ultima picatura de rom pentru un alcoolic. Ca ultimul gram de cocaina pentru un drogodependent. Esti adictia mea. Esti precum diminetile de iarna la soare, precum briza verii. Esti placerea de a atinge pamantul cu picioarele desculte sau partea cea rece a patului pe timp de vara. Esti tot bunul si tot raul. Esti tot ce imi face bine si rau in acelasi timp. Esti ce vreau si tot ce nu vreau. Esti tot ce imi scapa simturilor. Esti exact ceea ce iubesc...Esti omul dupa care m-am intors de atatea ori fara sa regret, omul pentru care am ramas aceeasi.. Cel pe care mereu il voi astepta, caci iata-ma ! Sunt tot aici, in locul nostru demult pierdut. Emotii, desertaciuni, agonie si apoi speranta, vise spulberate de coridoarele scolii, amintiri pierdute in cusetele ce astazi au ramas stinghere. Doare. Da, chiar doare. Si stii de ce ? Pentru ca eu.. Eu nu pot fugi niciodata de iubire. M-am ascuns de prea multe ori, crezand ca pot lasa anii sa-mi anuleze trecutul. Am sperat ca-ti voi uita sarutarile, zambetul, imbratisarile, plecarile, sperantele, promisiunile, reintoarcerile, vocea, ochii, trupul si privirea.. Chiar am sperat ca toate astea vor disparea.. Insa ce mi-am dat seama prea tarziu e ca ceea ce imi doream cel mai tare sa uit, n-avea sa se intample niciodata, caci daca unui om ii este sortit sa stea in inima ta, acolo va fi pe vecie. Acum insa, am ramas de una singura, cu ochii atintiti spre locurile in care obisnuiam a ne trai povestea. Copilule cu ochi verzi, te vei intoarce iar? Vei trece oare din nou pe holul vietii noastre, acolo unde ne-am jurat iubire ? Stiu ca nu m-ai uitat. Doar sunetul viorii tale si cel al clapelor mele se mai aud acum ca un ecou in departare. Iti mai aduci aminte oare cum a inceput povestea noastra ? Cumva cu o privire ? Da, acea privire... Nici acum nu am uitat-o.. Timpul va trece, chipurile noastre se vor schimba, dar sufletele ? Cu ele cum ramane ? Se vor gasi oare peste ani, atunci cand remuscarea si durerea se vor sterge ? Zilele trec mai repede ca niciodata. Am senzatia ca timpul goneste pe langa mine mai repede decat altadata, iar eu sunt prea obosita pentru a ma lupta cu el. Fiindca innebunesc dupa fiecare cuvant al tau. Cand pleci, ia cu tine si promisiunile. Boala pe care o dai tu nu se vindeca niciodata.. Si febra ta dureaza tot timpul. Vrei sa mai stii altceva ? M-ai aruncat in drum si te-ai intors mereu cand ai vrut. Si da, sunt innebunita dupa tine ! Si daca ai sa ma arunci iar si ai sa te intorci dupa o suta de ani.. Tot am sa te urmez. Candva mi-ai spus cu lacrimi in ochi ca sunt povestea ta care se va sfarsi mereu cu "va urma".. Obisnuiam sa te cred, si-atunci.. Si astazi.

Dupa atata timp..

Iubești…când îți amintești perfect prima oară când l-ai văzut, primul salut, prima îmbrățișare, primul sărut.

Iubești…când te uiți în ochii lui și realizezi că doar de el ai nevoie.

Iubești…când eşti destul de naivă încât să crezi că veţi fi mereu împreună.

Iubești…când vezi un copil cu ochii lui și te gândești “așa va fi băiețelul nostru”.

Iubești…când îți curg lacrimi pe obraz, dar auzindu-i vocea, acestea se usucă și în loc se ivește un zâmbet.

Iubești…când să-i auzi vocea la telefon e mai important decât să dormi.

Iubeşti…când te face să te simţi într-adevăr frumoasă.

Iubeşti…când ai o infinită încredere în el, deşi nu o arăţi.

Iubești…când ai putea să stai ore în șir numai privindu-i ochii.

Iubești…când un sărut valoarează cât o mie de cuvinte.

Iubești…când zâmbind te gândești că e doar al tău.

Iubești…când de ziua ta nu îți dorești absolut nimic înafară de…el.

Iubești…când asculți melodia voastră și ai vrea să fie aici cu tine.

Iubești…când înainte de a adormi îți închipui că perna este chiar el și o strângi atât de tare în brațe..

Iubești…când nu poți dormi dacă nu îți spune noapte bună.

Iubești…când te uiți la cer și compari culoarea acestuia cu ochii săi.

Iubești…când contează mult mai mult că sunteţi împreuna decât ceea ce spun restul.

Iubești…când realizezi că el este acela pe care l-ai așteptat atâta timp.

Iubești…când doar el poate lua soarele și ți-l poate pune în suflet.

Iubești…când știi că te cunoaște atât de bine și încă te iubește.

Iubești…când el te sărută și nu te mai poți ține pe picioare.

Iubești…când nu l-ai mai văzut de atâta timp și nu mai ai răbdare până îl vei strânge în brațe.

Iubeşti…când ştii că suferă şi nu ştii cum să îl ajuţi.

Iubești…chiar și când el îți dă motive să nu o faci.

Iubești…chiar și când adormi plângând.

Iubești…chiar și când simţi că se îndepărtează de tine.

Iubești…când “noi” a devenit “eu” și “el”, dar el ocupă același loc în inima ta.

Iubești…când vrei doar să fie fericit, deși ți se sfâșie inima știind că nu e cu tine. 

Cum e să fi diferit de mine ? Suntem oare la fel ?

Nu creștem până nu facem un lucru incredibil de pueril , nu învățăm să ne ridicăm până nu cădem cât de jos se poate . Luptăm până nu mai avem pentru ce . Călcăm în picioare tot, pentru acel "cineva" . Da , ne mai călcăm în picioare și pe noi , din când în când . Merită , în ochii noștri , în timp ce nu mai merită demult în ochii nimănui altcuiva . Le spunem "NU" cu zâmbetul pe buze , tuturor celor care ne spun : " Las-o baltă ! " . Dacă plângem , știm noi și atât . Dacă dăm pumnii în pereți , și mai urlăm din când în când : " Nu mai pot ! " , știm tot noi și atât . Ne-am săturat demult , dar mai putem . Dacă iubim , când iubim , atunci o facem cu adevărat , atunci iubim cu tot ce avem în noi . Dormim o noapte din șapte , si ne bufnește râsul din cele mai stupide lucruri . Bem cinci cappuccino pe zi , pentru că știm foarte bine - noaptea viitoare va fi exact la fel . Ne fumăm nervii și ura într-una , astfel încât nimeni să nu știe că sunt acolo . Nu mâncăm mai nimic , nu pentru că nu ne e foame , ci pentru că ne stă în gât . Cateodata nu mai putem respira , începem să tremurăm și ni se face rău - apoi ne prefacem că nu s-a întâmplat . Ne refacem mereu inima , singuri , după fiecare ruptură , doar ca să ne putem îndrăgosti iar , doar ca să se rupă încă o dată , și încă o dată , și încă o dată . Ne doare mereu , ne doare tot , dar nimeni nu are idee cât de mult . Ne ținem promisiunile , și nu ne interesează nici cât negru sub unghie până unde trebuie să ajungem ca să o facem . Suntem tari în fața celor pe care îi iubim , doar ca să știe că indiferent cât de jos ne aflăm de fapt , pentru ei mai avem o mână de întins . Întotdeauna , mai avem o mână de întins . Așa suntem noi - eu , și toți oamenii ca mine . Vezi tu , asta nu ne face cu nimic mai slabi , mai vulnerabili , sau mai naivi . Pentru că noi , măcar noi , am avut curajul ăla nebun și stupid să ne urcăm din nou , acolo în vârf , chiar dacă am mai căzut o dată . Noi nu îi lăsăm niciodată pe cei cărora le-am promis că n-o vom face , nu-i lăsăm nici când ei ne-au lăsat deja , și ne pasă până în ultimul moment - moment care îl hotărâm noi , moment care vine doar atunci când chiar nu mai putem . Și noi , ei bine noi , putem mult mai mult decât vă puteți imagina . Câștigăm ceva mai multă putere , și nu pierdem nicio șansă . Eu și oamenii ca mine , ne gândim în fiecare seară dacă și astăzi ne-a bătut inima , dacă aerul ne-a ajuns în plămâni , dacă am râs , și dacă am plâns - da , trăim . E un motiv destul de bun să fim mândrii , pentru că vezi tu , nu ne e ușor .. Dar n-o spunem niciodată !

Am învăţat ce e dragostea abia atunci când ai plecat din viaţa mea...

Şi dintr-o dată, se întoarce în viaţa ta cineva pe care l-ai uitat, cineva care de ani buni nu a mai avut nicio legătură cu tine, chiar dacă aţi fost aproape unul de celălalt... şi în acel moment, îţi dai seama cât de repede s-a transformat într-un străin... dar nu un străin cu adevărat, ci doar a fost uitat de tine. Şi cel mai dificil e să îl cunoşti din nou, să începeţi din nou de la zero, dar fără a şti cum... Uneori ajunge doar un simplu "Bună", alteori doar un zâmbet, dar niciodată nu este suficient... Mai ales când există dorinţă.  Cu toate astea.. Nu cred în eternitate. Ştiu, am mai spus asta, dar mă repet, poate ca să mă fac mai mult înţeleasă, sau poate pentru că aşa simt, pentru că am început să scriu "nu cred" şi "în eternitate" au fost primele cuvinte care mi-au trecut prin minte. Nu cred că există vreun lucru sau vreun sentiment care să existe pentru totdeauna. Totul o să se sfârşească. Totul o să dispară, şi în cele din urmă, o să rămână doar nişte amintiri... nişte amintiri care o să fie uitate...

Draga mea inimă,

Știu că doare. 

Ohh, cât de bine te înțeleg. 

Dar eu ți-am spus ! 

Te-am avertizat că nu e bine ce faci. 

Te-am avertizat că inima lui era periculoasă. 

Ochii mi-au spus. 

Au văzut în ochii lui că ceva nu e bine. 

Dar tu de ce, de ce nu ai făcut cum am spus eu ?

De ce nu m-ai ascultat ? 

Acum stai și bați.. 

Bați și plângi.. 

Cum e posibil ? 

Ohh, te rog, nu mai plânge. 

Va trece. Toate trec. 

O să apară altceva. 

Degeaba suferi, că inimi de iubit sunt destule. 

Doar așteaptă-le. 

O să fie bine.

  Cu drag, fratele tău, Creierul.