Trăiesc . Sau cel puțin așa mă amăgesc zi de zi . Iubesc , păcat că decât eu .

Admir oamenii care ştiu ce vor de la viaţă , adică oamenii care fac cum vor ei , fără să ţină cont de nimeni şi nimic . Cine mă urăşte , mă face să mă iubesc mai mult pentru ceea ce sunt .  Sunt genul de persoană care preferă să fie , decât să pară  . Sunt cine sunt şi nu am nevoie de părerile voastre . Ce-i al meu , e pus de-o parte de lângă voi . Sunt mai degrabă fata lui mama , decât a lui tata . Îmi iubesc viaţa , aşa imperfectă cum e ea . Sunt mereu aceeaşi , dar niciodată nu sunt la fel . Pot să n-am nimic , mie tot o să-mi ajungă .. Sunt absolut scârbită de minciună , de prefăcătorie , de înşelăciune , de fapt , de lumea asta care e praf de tot .. Dar , să vedem și partea bună a lucrurilor .. Cineva trebuie să ocupe şi locul de idiot în toată povestea asta ! Niciodată nu o să simţi ceea ce simt eu . Trăieşte-ţi viaţa . E păcat doar să o priveşti pe a mea !

Și plecai .. Rămâneau doar pași .. Și urma parfumului .

Și cândva spuneam că nu mai e nimeni ca tine .. Dar acum știu sigur că așa e ! Într-adevăr . Nimeni nu poate distruge o inimă în halul ăsta , doar fiind sigur că o să bată mereu și mereu la fel . De parcă o inimă bate doar când îi spui , de parcă tu ești totul , de parcă toată lumea e a ta , de parcă numai tu câștigi , și restul pierd . Pentru că mereu apăreai și mă întorceai din drum . Cândva , am întins mâna spre tine , sperând să vezi câtă nevoie aveam să o prinzi .. Ai uitat , fraiere ? Ochii mei nu voiau să te vadă decât pe tine , iar tu te ascundeai . Ai ales să te strecori printre oamenii din jurul tău fără niciun rost , să le spui să se grăbească și să-ți facă loc să treci printre ei .. Orice ai fi făcut , numai să nu fi aici cu mine . Și toate astea fiindcă ai crezut că ești de neînlocuit . Eiii bine , uite că nu-i așa . Ai crezut că am să aștept mereu să te schimbi , dar acum m-am îndepărtat de tine și nu mai ai niciun efect . Azi sunt fericită și ghici ! E pentru prima dată când nu-i din cauza ta . Și să-ți mai spun că nici măcar tu nu m-ai făcut vreodată atât de fericită ? Știu că poate nu-ți pasă , dar vreau să știi ! Pentru că a venit timpul să mă retrag , de data asta de tot , fiindcă acum , tu pentru mine nu ești decât o simplă umbră ce-și caută trupul , iar eu n-am de gând să mai fac parte din lumea ta bolnavă , pentru că acum te urăsc pentru tot .

Spun cuvinte mari pe care nu le-nţeleg .

M-ai căutat pe străzi şi m-ai găsit în miez de noapte . Şi mi-ai vorbit . Şi ţi-am surâs . Ai încercat să te agăţi de-o conversaţie , de-un subiect , o afirmaţie , un compliment . Dar nu-mi păsa . Zâmbeam gentil , clipeam şi mă-ndepărtam în ceaţă . Precum un câine , mi-ai cerşit secunde , grăbindu-ţi paşii după mine . Şi doar zâmbeam . Şi doar păşeam spre infinit . Şi tu te sfâşiai , zbierai la inimă să îţi dea pace şi după mine te târai . Inima-ţi plângea pe când urechile-ţi îngheţau şi telefonul suna . Şi tu , ca un nebun , le ignorai fugind spre mine . Ajunsă la capăt de drum , mă opresc . Ajunsă la capătul puterilor , cad . Sper să nu apari acum şi sper ca paşii să-ţi întârzie . Opreşte-te un minut , să mă refac , să îmi revin , să pot să îţi vorbesc . Nu veni acum când nu sunt eu . Te rog , mai zăboveşte-un ceas , să mă ridic , să scutur praful şi amintirile ce dor . Nu mă privi în ochi . Prefă-te că nu sunt aici , că nu mă vezi şi că nu-ţi pasă . Ochi negri , buze vinete , degete roşii şi mâini tremurând . Lacrimi pe obraji . E beznă şi-i gălăgie . Hârtii şi sticle goale . Dezordine şi teamă . Ţigări , murdărie şi fum . O altă viaţă . Visez . Mă desprind de lumea mea . Cuvinte bolborosite , înjurături şi geamăt de plăcere . Vene străpunse , secunde de durere . Un râs nebun , un salt şi o cădere . Cu ochii-nchişi , merg înainte fără amintiri . Cu zâmbetul pe buze , păşesc prin viaţă ca printr-un cimitir . Inimi frânte . Dau totul uitării . E linişte . Apoi evadez şi dispar în depărtare  .  E-aceeaşi viaţă gri şi monotonă .

Şi-aceeaşi prăpastie fără fund şi fără margini . Nimic nu-i nou , nimic nu-i diferit . Priviri murdare , gânduri nebune şi vorbe uşor spuse . Oameni ce-aleargă în cercuri şi caută să strângă-n pumn un fir de praf şi o rază de soare . Aceeaşi zi şi-aceleaşi sentimente , aceleaşi arome, acelaşi noroi . Aceeaşi nemulţumire şi aceiaşi copii răpuşi de lumea rea , zdrobiţi în palma noastră  . Respiraţie rece , iar fumul tăios se-mbibă în minte . Cu buzele grele , abia mai leg un cuvânt .  Un strop de adevăr , o picătură , ar fi drogul perfect .  În fiecare zi , viitorul e mai sumbru şi trecutul mai tare străluceşte . Cu fiecare minut urăsc mai mult , cu fiecare secundă , iubesc mai puţin . Mă-ndepărtez de soare , caut umbră
şi tăcere . Luminile m-au înnebunit , culorile mi-au produs dezgust , cuvintele
m-au ucis . Ascunsă după o mască , în văzul lumii , stau rănită . Nu mai există linişte , căci am furat-o eu . E toată , doar a mea . Nu trageţi , nu aruncaţi gloanţe-n mintea mea . Mă-ntreabă inima ce vreau ,  apoi ce simt şi ce nu am .
E atât de simplu şi totodată aşa de greu . Te vreau , te simt dar nu te am . Te am acum , dar nu pe viitor , deci nu am niciun viitor . Şi altceva nu vreau , nu simt , căci n-am nimic . De nu eşti tu , cum aş putea să simt ?  Sau ce-aş putea să cer când inima nu mai vrea nimic ?  Mă simt goală , mă simt departe şi parcă fără rost . Aş vrea să-nchid ochii şi să devin ceea ce-mi doresc . Să fiu acolo .. Acolo unde vreau ,  acolo unde simt , unde visez şi unde-aş vrea ca să trăiesc . Să simt căldura vântului , plutind deasupra mea , s-ascult la nesfârşit cum valurile îmi vorbesc şi să privesc mereu apa albastră a cerului care-mi şopteşte povestea
ei .  Apoi , încet , o ploaie caldă să mă stingă , cu stropi fierbinţi desprinşi din norii blânzi . O muzică tăcută şi plină de-armonie , fără cuvinte omeneşti , fără un glas de om . Picioarele să-mi fie mângâiate de nisip  şi lin să m-odihnească . Cu vârful degetelor , încet , eu marea să ating . S-o simt aşa cum este ea . Şi blândă şi necruţătoare , dar mereu acolo pentru mine . Să înghită orice frământare şi-apoi aş vrea ca apa împinsă spre uscat să-mi şteargă urmele de pe nisip . Mi-e frică să-mi mai deschid ochii şi mi-e frică să mai clipesc , căci nu mai vreau să mă întorc aici , printre noroi şi printre voci ce strigă ne-ncetat să mă trezesc şi să revin cu picioarele pe Pământ . Soarele-i dispărut , lumina-i parte din trecut . Noaptea-i mereu trează . Nimic nu mai e , pământul e uscat şi ars . Întunericul e ochiul ce veghează . Albastru a putrezit , verdele a dispărut , visele-au mucegăit , iar speranţa , precum un fum .. S-a risipit . Ce va urma ? Soare sau nori ? O lacrimă sau zâmbet ? Aleg să zâmbesc , aleg fericirea , deşi trebuie să lupt pentru ea . Trebuie să fac sacrificii , să trăiesc simplu , să nu privesc înapoi . Şi scriu , dar nu mai vreau să scriu , căci nu mai am cuvinte . S-au aşternut demult . Acum au dispărut . Şi mă gândesc la ieri , la azi , la ziua de mâine , dar sunt confuză şi nu realizez . Nu ştiu să scriu , nu ştiu ce să gândesc , pe cine să mai dau vina,  în cine să mă-ncred , la cine să privesc , spre cine să mai strig ? Adorm cu toate că sunt trează . Zâmbesc , deşi n-am vise . Sunt singură , chiar de se aud în jurul meu mii de paşi . Închei aici , căci aţipesc . E trist mesajul şi , poate fără rost , dar uită-te în jur şi spune-mi : " Îţi place sau e dureros ? " =p~~~~~~~~

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul în ochii unui luptător .

Învaţă de la toate , să ai statornic drum ,

Învaţă de la flăcări , că toate-s numai scrum .

Învaţă de la umbră , să taci şi să veghezi ,

Învaţă de la stâncă , cum neclintit să crezi .

Învaţă de la soare , cum neclintit s-apui ,

Învaţă de la piatră , cum trebuie să spui .

Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci ,

Cum trebuie prin lume de liniştit să treci .

Învaţă de la toate , că toate sunt surori ,

Cum treci frumos prin viaţă , cum poţi frumos să mori .

Învaţă de la vierme , că nimeni nu-i uitat ,

Învaţă de la nufăr , să fi mereu curat .

Învaţă de la flăcări , ce-avem de ars în noi ,

Învaţă de la ape , să nu dai înapoi .

Învaţă de la umbră , să fi smerit ca ea ,

Învaţă de la stâncă , să-nduri furtuna grea .

Învaţă de la soare , ca vremea să-ţi cunoşti ,

Învaţă de la stele , că-n cer sunt multe oşti .

Învaţă de la greier , când singur eşti , să cânţi ,

Învaţă de la lună , să nu te înspăimânţi .

Învaţă de la vulturi , când umerii-ţi sunt grei ,

Şi du-te la furnică , să vezi povara ei .

Învaţă de la floare , să fi gingaş ca ea ,

Învaţă de la soare , să ai blândeţea sa .

Învaţă de la păsări , să fi mai mult în zbor ,

Învaţă de la toate , că totu-i trecător .

Ia seama , fiu al jertfei , prin lumea-n care treci ,

Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti în veci .

Îmi e frică de ziua în care n-o să mai fim noi .

Azi nu am chef de nimic . Vreau doar să plâng şi să mă înţeleg singură , căci nimeni nu
poate . Vreau să fiu singură şi să mă uit în gol , să privesc în jur şi să văd că nu ştiu unde vreau să ajung sau că nu pot să ajung unde vreau , sau că pot , dar nu vreau pentru că odată ce am ajuns unde am vrut , s-ar putea să regret şi să vreau să mă întorc înapoi şi o să fie prea târziu . De fapt , azi vreau să stau aici , vreau să nu am nevoie de nimeni ! De nimeni ! Înţelegi ? Pentru că nimeni nu-mi e alături cu adevărat , pentru că nimeni nu mă înţelege cum vreau eu . Vreau să nu-mi mai fie dor de nimeni . Vreau să nu mă mai gândesc la tot ce am pierdut . Vreau să nu mă mai gândesc la tine de câte ori îmi aprind veioza seara , înainte să adorm . Şi-mi doresc şi mai multe . Cum ar fi să-mi şterg TRECUTUL , dar acum vreau să mă gândesc că într-o zi voi pleca de aici , undeva , nu contează unde , undeva unde nu mă cunoaşte nimeni şi nu voi mai fi nevoită să ascund nimic sub râsul ăla atât de fals şi de tâmpit de care m-am săturat ! Şi oricum nu mă aştept să mă înţeleagă cineva şi oricum nimeni nu ştie nimic despre mine , despre copilăria sau viaţa mea , sau ceea ce gândesc eu , cu toate că mulţi au impresia că ştiu tot , dar nu .. Tot ce ştiu ei sunt aparenţe , iar aparenţele mereu
înşeală . Crezi că eu nu-mi doresc să găsesc pe cineva în braţele căruia să pot plânge oricând simt nevoia , să ştie ce simt fără să-i spun eu şi să am siguranţa că orice ar fi e mereu cineva care mă înţelege şi mă acceptă aşa cum sunt , un copil tâmpit care nu vrea să mai crească şi care se luptă uneori pentru nimic , chiar dacă ştie că face asta degeaba ? Crezi că eu nu vreau să fie toate cum vreau eu ? Şi ce dacă vreau ?! Nimic nu e aşa cum aş vrea . Chiar nimic ! Şi cu toate astea mereu vreau să fie ca mine şi să am eu dreptate . Ştiu că e aiurea , dar azi nu vreau să am dreptate şi nu vreau să râd , nu vreau să aud pe nimeni sau să mă înţeleagă cineva . Pur şi simplu nu am chef de nimeni şi de nimic . Nu ştiu de ce , dar azi vreau să fiu altfel . Nu vreau să mai rănesc pe nimeni . Chiar dacă n-o fac intenţionat , o fac destul de des şi nici nu ştii cât mă feresc de asta . Nu ştii cât încerc să nu mai fiu atât de rece şi de distantă exact cu cine nu trebuie . Şi e trist că niciodată nu reuşesc să-mi joc rolul ce mi se dă până la capăt cu gândul că mă voi schimba , că voi fi altfel . Şi azi nu vreau să mai aud nimic , căci am văzut că degeaba strig . Nu e ceea ce vreau şi m-am săturat să le tot explic că nu pot să simt nimic la comandă . Şi stii de ce ? Pentru că nu pot să mint pe nimeni că sunt fericită , nu pot să mă mint nici pe mine că nu-mi pasă de sentimentele mele , că nu pot să mă prefac că-mi pasă deoarece ştiu că nu pot să fac asta mult timp şi până la urmă cedez şi adevărul tot iese la suprafaţă şi la sfârşit tot e cineva rănit . Când va sosi momentul nu voi fi eu cea ranită . Ştiu că nu sunt aşa cum vor mulţi , că sunt diferită de alţii , poate prea diferită , prea ciudată , dar cineva tot trebuie să mă înţeleagă şi pe mine . Nu plac la toată lumea , dar plac cui vreau eu !

Tot ce voiam era să mă oprești .. Să vii după mine . Să nu mă lași să plec !

Cum să nu plâng , când îmi e atât de dor de tine ?
Cum să nu-mi fie dor de tine , când eşti tot ce contează pentru mine ?
Cum să nu fi tot ce contează pentru mine când , cândva erai singurul care mă făcea să zâmbesc din tot sufletul , singurul care mă făcea fericită ?
Cum să nu-mi fie dor de ochişorii tăi , când îi iubeam atât de mult ?
Cum să nu-mi fie dor de vocea ta , când era singura care mă făcea să uit de tot ce mă doare ?
Cum să nu-mi fie dor , când tu te-ai îndepărtat atât de mult ?
Cum să nu te caut , când tu te-ai pierdut aşa uşor ?
Cum să te uit , când tu ai fost singurul ce mă făcea să mă simt specială ?
Cum să nu-mi stea inima în loc când am impresia că eşti tu şi nu eşti ?
Cum să te fac să înţelegi , când tu înţelegi ce vrei ?
Cum să te înţeleg , când nu ştiu ce gândeşti ?
Cum să nu mă uit la pozele cu noi , când fiecare poză pacă-mi taie respiraţia ?
Cum să nu ţin la tine , când îmi eşti atât de drag ?
Cum să nu-mi fie dor de ceea erai cândva , când din tot ce mai doare , doar tu ai rămas ?
Cum să nu mă agit , când indiferenţa ta mă răneşte câteodată ? 
Cum să nu mă doară , când ţin atât de mult la tine şi tu nu mă crezi ?
Cum să-ţi spun toate astea , când văd că nu-ţi pasă ?

Iubeşte-mă din nou şi din nou şi din nou .

Deşi nu ţi-am zis nicicând , doare , pentru că am crezut în vorbe şi am pierdut , pentru că sunt lucruri ce dor , nu fizic , ci psihic . De aceea uneori îmi doresc să mai fiu copil , căci juliturile din genunchi se vindecă mai uşor decât inimile rupte . Ahh , durere sedată . Sedată de speranţe . Speranţe spulberate , spulberate de nepăsarea ta . Şi totuşi încă neatinse , se zbat .. Se zbat degeaba pentru că eu n-o să le ating niciodată . O să mai lupt pentru asta vreodată . Le las să zboare fiindcă eu n-am reuşit , căci tu n-ai mai rămas încă puţin să-mi crească aripile să pot să zbor .. Şi totuşi uneori reuşesc să zâmbesc . E adevărat că-i un zâmbet tâmpit , că-i doar pe dinafară , căci pe dinăuntru sunt o legumă , dar contează şi uneori îmi dă o stare de bine . Zâmbesc . A venit toamna . Culori noi . E mai frig . Lacrimi uscate de adierea vântului rece de toamnă . Inimă înceţoşată . Dezamăgire şi spaimă pietrificate în mine . Clipe de linişte . Clipe de tăcere-n haos . Sunete ce le caut cu disperare sunete de care mi-e dor . [ Sunetul călătoreşte cu aproximativ 335 de metrii pe secundă , adică aproximativ o treime de kilometru , iar tu te afli probabil la aproximativ 10 km de mine . Dacă te strig acum o să mă auzi cam peste aproximativ 3 minute . ] Te strig din pragul uşii fiindcă ştiu că nu mă vei auzi . Te strig sperând că îmi vei răspunde cândva . Te strig pentru că mi-e dor de vocea ta . Te strig căci nu vreau să-ţi uit glasul . Te strig chiar dacă nu mai am voce şi putere s-o mai fac . Te strig degeaba pentru că zgomotele pe care vreau să le aud sunt mult prea departe . Tăcere din nou . Închid ochii . Mă întorc cu gândul şi cu inima înapoi puţin , pentru că mi-e dor . Mă întorc până la clipa pe care vreau s-o opresc . " Clipă , rămâi ! " Degeaba , căci e o poruncă de care timpul nu ascultă niciodată . Deschid ochii , sunt tot aici . E linişte . Îmi fac inima să bată , căci a uitat ce înseamnă să pulseze sânge într-un corp mut . Amintiri . Trecut . Imagini . Sunete . Culori . Amintiri şi iar amintiri . Amintiri ce nu mă ucid , dar fac rănile să doară şi să sângereze din nou . Şi cum să ştergi amintirile ? Că doar asta lăsăm în urma noastră . Şi uneori doar ele mă fac să zâmbesc cu ochii închişi şi plini de lacrimi . Şi zâmbesc gândindu-mă că soarele a răsărit în altă zi şi nimeni şi nimic nu l-a oprit . Şi poate cândva ... O să ajung să visez . O să ajung să iubesc . O să ajung să nu mai iert ceea ce mi se greşeşte . O să ajung zâmbesc cum o făceam odată , nu doar pe dinafară . O să-mi recapăt sufletul smuls cândva . O să zâmbesc pentru cineva mai special decât tine şi sper să merite , căci tu n-ai meritat . Şi n-o să plec niciodată aşa cum ai făcut-o tu . Pentru că eu n-am încercat decât să iubesc un suflet cu o inimă de piatră care nu ştie să iubească , ştie doar să urască . Şi totuşi n-o să te uit . Îi ţin minte pe toţi care au plecat . Şi cât de drag îmi erai odată . Şi la câte aş fi renunţat doar ca să te văd fericit . Poate cândva o să citeşti din întâmplare aceste rânduri , în care aş vrea să fi ce nu mai eşti . Şi să ştii că n-am să strivesc eu visul sub picioare , aşa cum ai făcut tu . Eu n-am să pătez cu vorbe ce mi-e drag . Aş fi putut să spun că eşti ca oricare , dar n-o voi face . Căci oricine poate ajunge la tine , te poate atinge , te poate răni şi părăsi şi să ştii că eu n-am vrut decât să te iubesc şi să te văd fericit . Păcat că ţie nu ţi-a păsat deloc . Eu am vrut să-ţi fie bine .

Şi ştiu că poate cândva vei trece pe aici şi ştii foarte bine că despre ţine e vorba [...]

Şi-ntr-o clipă un un zâmbet schimbă viaţa ta .

Căci vocea ta încă mă alină .. Şi nu voiam decât să-mi promiţi că n-o să mă laşi singură în lumea asta . Parcă a fost o joacă şi se pare că m-am jucat cu o păpuşă ce imită sentimente , căci ai trecut prin mine ca printr-un asfalt cald şi ai lăsat urme .. Eşti tot ce contează aici şi pentru că asta e ceea ce poţi , schimbă-mă numai tu . Căci tot ce trece , trece , se uită , dar lasă urme . Şi acum simt cum cortina disperării se lasă asupra mea şi mă întreb de ce nu pot să fac ceea ce vreau cu adevărat să fac . Şi încerc să trăiesc acum neîmpovârată de trecut şi inconştientă de spaimele viitorului , dar totuşi nu pot s-o fac . Mă simt atât de bântuită de trecut şi de viitor încât nu pot decât să sar trecător prin ceea ce mi se întâmplă acum . Şi mi-e dor de acea vreme în care nu eram încărcată de amintiri grele şi dureroase , de aceste rămăşiţe ale trecutului ce nu-mi dau pace . Şi-mi pare rău că nu pot să le arunc sau să le şterg pur şi simplu . Şi încerc să mă eliberez de toate : agitaţie , furie , tristeţe , dor nemărginit , îndoială , dorinţă şi somnolenţă pentru că mintea mea e ca un câmp de luptă , unde încerc să alung amintirile zgomotoase şi să las toate gândurile să se scurgă înafara mea . Pentru că fericirea e ceva ce nu o să ating probabil niciodată , dar o să alerg în căutarea ei toată viaţa . Şi ştiu că nimic nu e permanent , pentru că totul trece , totul alunecă prin faţa noastră la fel de ferm si irevocabil ca un peisaj văzut prin fereastra trenului . Şi cândva o să mă îndepărtez de viaţă , o să mă relaxez şi o să observ spectacolul trecător , pentru că viaţa e suferinţă , iar suferinţa e cauzată de legături şi antidotul e greu de găsit . Şi ce rost mai are ? Mai ales când nu văd decât renunţare , sacrificiu , limitare , resemnare , pentru ce să mai lupt ? Şi când o să reuşesc să mă îndepărtez o să creez o stea care dansează în tot haosul ăsta şi o să redea lipsa speranţei mele pentru un viitor mai bun . În schimb o să fie peste tot şi nicăieri , o să-i înveţe pe ceilalţi să zâmbească , să iubească şi să înflorească ca o floare nu pentru a fi văzuţi , ci pentru ei , să le facă plăcere lor , nu celorlalţi , căci bucuria de a fi constă în a fi şi a te mulţumi pe tine însuţi . Şi apoi o să fac un pas mai departe şi o să uit prostul obicei de a prinde săgeţile trase spre mine, ca mai apoi să mă împung singură cu ele . O să uit şi o să mă îndepărtez încet de ceea ce mă doare şi mă face uneori să plâng . O să-mi adun cu grijă toate cioburile înfipte adânc în inimă şi o să las golurile alea pentru cei întârziaţi . Dar până atunci o să îndur tăcerea , totul de dragul unui zâmbet pierdut pentru că tot ce tu n-ai de spus , e un gând ce-a fost să fie dus şi n-ai să fi al meu . Prea multe sentimente ascunse . Şi nu ştiu de ce amintirea ta e cea care mă răneşte , dar spune-mi tu ! În loc de suflet ce pun acum ?

Cel mai frumos zâmbet al unei fete este acela pe care îl are atunci când vorbește de băiatul la care se gândeşte ! ♥

Știi ce cred eu ? Cred că ești un laș .. Cred că .. Da , ești un mare tâmpit ! Păi cum să îi dai drumul , când tot ce voiai era să o strângi în brațe cât de tare puteai ?! Mi se pare că ești penibil acum , căutând-o tot mai rar și tot mai trist , tot cu ploile și frigul din tine , spunându-i că o iubești .. Ahh , și cât o iubești ! Câte altele au auzit asta de la tine și câte altele cred că sunt speciale în ochii tăi , câte știi că nu se compară cu ea .. Și cât de bine știe ea toate astea ! Trebuia să o simți când pleca , să o vrei , deși o aveai , trebuia să o vezi .. Atât ! Să o vezi cum ar fi întors o lume pe dos pentru tine , cum efectiv nu mai vedea pe nimeni , iar fiecare gură de aer pe care o lua , era pentru tine , nu pentru ea .. Doar pentru tine . Totul pentru tine ! Eiii , dar dacă nu ai făcut-o atunci , nici nu o mai fă , pentru că timpul ți s-a scurs . Au trecut atâția ani , și ea nu mai vrea să-ți vadă chipul , căci nu îi mai spune nimic . A tremurat de atâtea ori , doar când te vedea și știa că te are , în cel mai stupid și simplu mod în care cineva poate avea pe altcineva .. Iar mai târziu , când vei știi că nu o mai ai , ea știe că îți vei pierde tot sensul , știe că îi vei spune să rămână ca să te iubească . Așa că , dragul meu .. Acum , te rog frumos , varsă-ți durerea mizerabilă și ia din timpul alteia , căci pe ea ai eliberat-o demult din tot ce însemnai tu . Timpul tău s-a dus , ireversibil , iar plecarea ta a adus multă liniște . Îi e silă că te-a iubit atâta vreme . Ahh , și dragostea aia nenorocită a ei parcă a durat 3 ani ?!

Niciodată nu asculta sfaturile cuiva care nu a avut problemele tale !

Mama începe să înjure . Mi-a căzut pătura . Îmi e frig . Alarma sună pentru că am uitat s-o dezactivez . Ce început de weekend minunat .. Mama m-a învăţat de când eram mică să am grijă de lucruri . Nu mi-am pierdut cheile , nu mi-am pierdut în general nimic material , dar nimeni nu te poate învăţa cum să nu pierzi persoane . Pot face oricând o listă cu sute de persoane care îmi sunt indiferente sau la care nu ţin .. Dar pe cât e de frumoasă viaţa asta , pe atât e de curvă . Nu te va lăsa niciodată să-i pierzi . Ai să-ți pierzi cei mai buni prieteni , ai să-ţi pierzi oamenii de care depinzi , ai să pierzi acei 2-3 oameni pe care nu ai vrea să-i pierzi niciodată . Şi o să rămâi şocat , o să rămâi şocat că "tocmai ei" . O să fie cei care ţi-au zis că nu o să plece niciodată , o să fie cei care te-au ridicat când te-au îngropat toţi ceilalţi , o să fie cei care ţi-au arătat că toate au un rost , că tu ai un rost , că nu eşti inutil . O să fie cei care atunci când ai nevoie de cineva , o să îţi spuna că ei au nevoie de tine , şi atunci nu o să mai ai nevoie de nimeni . O să fie aceia la care nu te vei aştepta niciodată . Stau două minute în picioare şi mă uit în gol . Nu o să zâmbesc , nici n-o să plâng , orice aş face lucrurile rămân la fel . Şi poate pentru prima oară , ştiu că nu pot schimba nimic . Astăzi realizez multe . Realizez că nu există nicio persoană importantă căruia să nu îi fi zis măcar o dată că "o urăsc" . Realizez că pe niciuna nu am urât-o vreodată . Realizez că nu am urât pe nimeni niciodată şi pentru asta încep să mă urăsc , pentru că nu merită să nu urăşti pe nimeni . La naiba , dar totuşi , toţi merită să-i urăşti pentru una sau alta . Realizez că am spus de sute de ori că "sunt singură şi nu am pe nimeni alături" , ca o copilă mică şi proastă . Realizez că-mi e dor de toate persoanele care au însemnat ceva pentru mine mai devreme sau mai târziu şi de care credeam că nu o să îmi mai amintesc vreodată . Realizez că dacă tot am 15 ani , aş putea să nu mai dau mereu vina pe alţii şi să mă scot de una singură . Încă nu realizez unde am greşit , dar măcar realizez că am greşit . Spre deosebire de alţii , care nu o să accepte astfel de lucruri vreodată . Pentru că oamenii vin în viaţa ta , devin importanţi , prea importanţi , devin în scurt timp totul pentru tine , te creează parcă încă o dată , o altă fiinţă , perfectă pentru ei şi doar pentru ei , te ţin cât timp au nevoie , după care îţi zâmbesc ironic şi te lasă în spate , te omoară , şi după ceva timp devi din nou persoana care erai înainte .. Iar ei îşi găsesc altă persoană care să o schimbe , iar alţii te găsesc pe tine . Dar după câteva zile , săptămâni , luni , ani .. O să îmi amintesc de tine , de voi , drept cei care m-aţi făcut ce eram atunci , drept "tot" . Şi poate aşa o să şi rămâneți .

Ziua în care ne-am spus adio pentru totdeauna : 14 februarie 2010 .

Ți-aș spune o poveste , dar nu știu cum să-ncep .. Gen , era demult , chiar pe data de 14 februarie , numai că toate astea se întâmplau acum doi ani , afară era frig și tremuram ca o copilă , într-un leagăn înghețat .. Dar , mai sunt și alte lucruri rămase-n minte , pe retină .. Și Doamne , măcar de mi-ar fi ieșit din suflet ! Îmi aduc aminte cum fuma o țigară tare , strângea din ea , iar eu plângeam . Era nervos și agitat .. Avea să îmi spună o mie de lucruri , însă , le omora cu o tăcere cruntă .. Cu aceeași tăcere cu care mă omora și pe mine al dracului de tare . Se uita fix în ochii mei , mă privea aten , îmi simțea frica așa cum n-o mai simțise niciodată , ceea ce îl făcea să nu zică nimic în continuare . Nu voia să mă rănească .. Și eu o știam prea bine .. Ahh , mă iubea copilul ăsta așa cum știa el , într-un mod neînțeles și inexplicabil .. Dar o făcea ! Însă , toată iubirea aia nefirească , din povești , NU , nici de acolo - din povestea mea , se dusese de mult timp . Eu o știam , el o știa , și cineva trebuia să o spună ..   Știam că dacă Dumnezeu i-ar fi cerut să-și dea inimioara din piept ca eu să trăiesc , el ar fi dat-o ! Am simțit un final . Ăsta era tot ce simțeam atunci .. E cel mai urât sentiment posibil , să simți un ultim moment , o ultimă șansă să îl prind de mână , și nicio altă șansa să îi spun : " Stai ! " . A început să îmi spună mii de lucruri , milioane de mici treburi , pe care nu am apucat să le gândesc , într-un timp atât de scurt , atât de sec , atât de încordat , atât de .. Trist ! El gândea mereu cu câteva minute înainte , știa că orice aș fi spus , el ar fi plecat exact atunci , nicio secundă după aia , nicun alt gând , așa că nu m-a lăsat s-o spun , nu s-a lăsat să nu mă asculte . Mă cunoștea ca și cum aș fi fost copilașul lui . Știa când mă trezeam , știa că eram cu un zâmbet larg pe față când o făceam . Știa că era vina lui .. Ehh , ce nu știa ?! Deci , cineva trebuia să-mi termine povestea asta care v-o înșir aici . Unul din noi trebuia să spună : ADIO ! Eiii , și a spus-o în final , cu toată lumea aia care cădea în jurul meu , cu toți norii ăia care apăruseră de nicăieri , cu mine , care nu mai aveam să fiu o fată drăguță , a lui , care nu știa nimic . Am plecat cum am putut , nu mai știu cum am făcut-o , ultimele lui cuvinte fiind : " Eu altă fată n-am să mai iubesc niciodată așa cum te-am iubit pe tine , din tot sufletul meu ! Pleacă și uită-mă , barimi tu să fi fata aceea specială de care să nu-mi mai bat joc ! " . Hahh , da , vremurile astea de demult , când era rece , și se întâmpla toată povestea asta , au fost un apogeu al iubirii mele , mult schimbate de atunci .. Cât de schimbată sunt de atunci .. Și cât rănesc , și cât plec , și cât nu mai simt . S-au dus toate de atunci , în veri trecute prin nopți albe , toamne în care îl vedeam , primăveri în care ne iubeam , în ierni la fel de reci ca atunci , la fel de goale . Și mi-a spus că l-am pierdut , si eu i-am spus că m-a pierdut . Mi-a spus că pleacă , și i-am spus că plec .. Mi-a spus " Niciodată ! " , i-am spus : " Așa să fie ! " .. Dar e ciudat că mai țin minte povestea asta . Ahh , și mai ciudat e faptul că mi-aș dori să nu fie , mi-aș dori sa mai fie el aici . Un minut ? L-aș vrea un minut , fericit , al meu .

Nimeni nu are dreptul să mă judece pentru că nimeni nu știe cu adevărat prin ce am trecut până acum . Poate ați auzit povești sau vorbe despre mine , dar nu ați simțit nici măcar o singură dată ceea ce am simțit eu .

Prea multe nopți albe și zile negre acum în viața ta .. Și-ai vrea să poți schimba ceva , să faci ceva , să fi altcineva , da` .. Pentru tine vine .. O nouă zi , cine poate știi cum va fi ? Dar tu nu mai speri .. Când vezi că totu`i la fel .. Și începi să crezi că și mâine va fi ca ieri , ca și azi .. Și începi să-ți spui că nu`ți pasă , doar ca să .. Poți trece peste problemele care nu te mai lasă .. Și te apasă , când acasă .. Găsești aceeași atmosferă de căcat .. Mă-ta supărată , tactu beat .. O să te facă să te simți vinovat .. Când de fapt , e vorba de bani și știi că n-ajung .. Îi porți degeaba-n gând . Așa e când n-ai bani : vrei bani , când ai bani : vrei mai mult .. Până când să te întrebi , până când să înduri , până când să tragi , să bei , să furi ? Până când să te trezești dimineața și să începi să-i înjuri .. Pe ceilalți , care doar te condamnă pentru ce faci .. Iar , cei dragi .. Devin străini și nu`ți mai sunt apropiați .. Acum știi , pe față vorbesc , pe la spate bârfesc , una zic și alta gândesc .. Și doare să vezi pe fețele lor acel zâmbet fals și pervers .. Acest vers , ți-l dedic , doar dacă înțelegi ce zic .. Dacă din tot ce ai , cel mai scump lucru nu costă nimic .. Dacă ai simțit într-un timp , că toată lumea te privește .. Și toți trec pe lângă tine .. Iar fiecare om te ocolește .. Este o lume plină de rechini , iar tu ești doar un pește .. Iar atunci când ai vrea să dormi , măcar să ațipesti , te fac să te gândești .. Și e greu când nu găsești pentru ce să mai trăiești .. Când primești , doar vești proaste și nimeni nu te înțelege .. Când vezi că prietena ta cea mai bună , care a stat cu tine atât de mult , vrea să plece .. Păi de ce p**a mea , cum p**a mea , cât p**a mea să stea lângă tine ? Câte suspine ,  nici ea nu mai crede când spune că totul va fi bine .. Când a fost bine , a fost cu tine .. La greu , nu ține ! Te lasă .. Ahh , o altă târfă proastă spune : " Destul ! " .. Și pleacă acasă .. Tu spui : " Lasă , va trece tot ! " .. Ai fi vrut un alt scenariu pentru filmul vieții tale .. Și o rază de soare care să-ți arate altă cale , dar speranța moare .. Și doare din ce în ce mai tare .. Și cu toate că poate știi că tre' să le uiți pe toate , te gândești mereu de ce oriunde dai , dai numai de .. Aceleași necazuri , aceleași porcării .. Te simți de parcă ai trăi mereu aceeași zi ! ♥

Visez la ziua în care mă voi trezi între 2 bărbați . Unul să îmi zică : " Bună dimineața , iubito ! " Și celălalt : " Bună mami ! ♥ "

Nu știu unde ești acum , dar știu că eu sunt singură . A trecut așa mult timp . Erai singurul loc unde mă simțeam în siguranță , dar acum nu te mai am . Nu credeam că vei pleca , dar ai făcut-o . De-atunci mi-am jurat să nu mai cred în iubire . În lumea noastră nu există prinți și prințese . N-am rămas cu nimic de la tine . N-am nicio dovadă că iubirea noastră a fost reală . Poate a fost doar iubirea mea . Am încercat să te țin aici ca o nebună . Și m-am agățat de tine de teama să nu te pierd . M-am luptat cu toți pentru că am știut că meriți , dar ai sfârșit ca toți ceilalți . Și de astăzi , nu mai cred în nimic . Aș vrea să mai fiu cum eram , dar fără tine sunt altfel . Nu sunt cu nimic mai specială decât restul oamenilor , chiar dacă tu mă făceai să mă simt așa . Cândva vei înțelege de ce am pus capăt acestei iubiri imperfecte . Știu că tu crezi în noi , dar nu vezi că tot ce a rămas din noi sunt două umbre , ale căror chipuri s-au pierdut ? Încerc să îmi imaginez lumea ta . Te-ai hrănit cu atâtea iluzii , te-ai agățat de atâtea ori de frânghii care s-au rupt .. Mă întreb cum de suporți să trăiești așa .. În propriul tău univers ? De ce nu ți-l schimbă cineva ? Cândva am crezut că te pot ajuta . Am crezut că dacă vreau , va fi simplu , dar m-am înșelat . Trebuie să plec și nu te pot lua cu mine .

Listen to your heart .. Before you tell him .. GOODBYE ! ♥

Nu mai am nimic în mine . Trăiesc într-o lume care nu-mi mai aparține , deși o numesc "a mea" . Sentimentele mele au înghețat . Cuvintele nu mai au ecou când le rostesc , la fel ca altă dată . Mă mint . Atât de des mă pierd în propriile mele minciuni . Fericirea e un concept pe care l-am uitat . Nu râd pentru că mă bucur . E doar un instinct din trecut , care îmi aduce aminte că am fost om .  Cu timpul , am respirat atât de mult parfumul tău .. Am trăit atât de mult ghemuită în brațele tale , încât am suferit un adevărat șoc când te-am pierdut . Acum , deși vorbesc cu detașare despre tine , încă mi-e dor . Nu e nicio diferență între o dependență de droguri și dependența mea pentru tine . Tu erai drogul meu de zi de zi , care mă purta în Paradis și care mă făcea să plutesc .. Dar te-ai terminat, iar eu n-am mai avut bani să continui . Am intrat în sevraj o perioadă . Apoi m-am vindecat .. Dar dorința de a te consuma este în continuare prezentă în mine . Mă macină în fiecare dimineață și mă face să te vreau . Chiar de vor trebui să mă lege , n-am să te mai gust în veci ! Mi-ai făcut rău , iar acum mă mint că pot și fără tine . Și nu-mi pare rău .. Chiar dacă uneori și asta este o minciună .

Inima ta îți este cel mai mare dușman pentru că îți aparține ție , dar bate pentru mine .

Dacă eu aș fi alta , iar dacă noi nu am avea un trecut ca acesta  , probabil ți-as cere să te întorci .. Dar acum știu că e prea târziu pentru speranțe . A fost frumos și a trecut . Nu știu cine a greșit . Nu știu dacă ne-am pierdut . Poate că acesta era planul . Poate noi doar l-am respectat . Iubirea noastră a fost ca o cursă într-un carusel . Întâi stai la coadă , cumperi două bilete și ești avertizat de durata cursei : " Aveți 4 minute la dispoziție ! " . După care , te urci , iar caruselul pornește usor , dar pentru că timpul e al dracu de scurt , ajunge repede la o viteză care te face să simți adrenalina . Și se oprește . Chiar când ajungi să simți plăcerea , să scapi de teamă și să te bucuri de fiecare rotire , se termină . Vine un om și strigă la tine : " Dă-te jos ! Mai sunt și alții care stau la coadă să prindă locuri . " , iar tu vrei să țipi că n-ai chef să te dai jos , dar îți amintești de cele 4 minute , care tocmai au trecut . Noi am avut un sfârșit anunțat , la fel ca trenurile în care te urci , știind clar unde au ultima stație și câte ore faci până la destinație . Nu sunt dezamagită . Nici măcar nu mă doare . Mă simt amețită , pentru că tocmai am coborât din carusel .. Dar această stare e trecătoare , iar eu știu că mă voi simți mult mai bine în doar câteva clipe . Și voi rămâne cu amintirile dintr-un carusel în care n-o să mă mai urc . Nu acum . Oricum , timpul nu stă niciodată în loc , iar eu alerg după el ca la un adevărat maraton . Totul e în mișcare . Și nu e timp de regrete . Remușcările le păstrez pentru mai târziu . Acum trebuie să fug . Mă uit în spatele meu să văd dacă mai este cineva , dar nu zăresc pe nimeni . Oare doar eu alerg după timp ? Oare doar eu mai am puțin până să-l ajung ? Sau oare sunt toți înaintea mea ? Cineva m-a întrebat odată de ce mă grăbesc așa , iar eu i-am spus că timpul nu așteaptă pe nimeni și dacă vrei să ai parte de el , trebuie tu să-l prinzi . Apoi el m-a întrebat dacă îmi pierd cumva timpul , alergând după timp . Ciudată întrebare . N-am putut să-i răspund , fiindcă mă grăbeam . Și mă simt ca într-o roată mare care se învârte undeva la înălțime . Mai repede .. Mult mai repede . Din ce în ce mai repede . Și se învârte . Și iar se învârte .. Iar eu simt că o să mi se facă rău și o să cad . Și timpul încă se scurge , iar eu sunt tot în spatele lui , pierzând propriul meu timp . Nu pot să mă opresc acum . Viteza e prea mare , m-aș putea izbi de ceva .

Ştii de ce lumea este frumoasă ? Pentru că e este încă cineva care te apreciază pentru ceea ce eşti şi nu pentru ceea ce ar trebui să fii .

Câteodată , lucrurile nu duc atât de departe pe cât credeai . Câteodată , toate lucrurile alea pe care ți le-ai imaginat de mii de ori , nu ajung să se întâmple și îți dai seama că e prea târziu înainte să începi totul .. Dar e important că le-ai vrut și că te-ai luptat pentru toate nimicurile alea despre care nu ai nici cea mai mică idee cum ar fi fost . Sunt o parte din tine , ai uitat ? Ți-am luat o parte din suflet care pare să nu se regenereze .. Te-a durut , căci dehhh .. Nu are cum să nu te doară când pierzi ce ai avut mereu . Ahh , și te schimb , așa-i ? Uite , îmi apare un zâmbet pe față , pe care nu știu cum aș putea să-l cataloghez , dar probabil e un zâmbet de-al meu pe care nu îl vede nimeni , pe care îl știu doar eu , care e legat de tine și care mă chinuie , din când în când . Știi fraiere , te voiam așa cum îmi păreai - fericit și fără nicio grijă în lume . Te voiam să mă ții în brațe în felul ăla al tău ciudat și totuși atât de enervant . Doamne , te uram când o făceai ! Voiam să-ți spun o mie de lucruri , să țip la tine și să ți le arunc în cap . Mă luai în brațe și uitam dracului de toate .. Nu știu cum făceai asta . Te voiam puțin trist când nu mă aveai , și te voiam doar al meu în rest . Te voiam să mergem pe toate străduțele , să fiu prinsă de tine ca și cum erai tot ce aveam .. Te voiam să mă tachinezi și să mă scoți din minți , până îmi spuneai că mă iubești , și iar uitam de tot . Te voiam să mă muști de buze până îmi dădeau lacrimile ca mai apoi să te văd ca pe un criminal tot restul zilei . Te voiam ca băiatul ăla care nu m-a lăsat să mă ridic de pe o piatră , până nu i-am învățat numărul de telefon pe de rost . Așa , ăla de atunci te voiam . Și te vroiam exact așa cum mi-a spus toată lumea că nimeni nu te poate avea .. Însă eu te-am avut numai pentru mine și nu o s-o uit niciodată . Nu știu cum ar fi fost , nu știu cum mi-ai fi fost , cum te-aș mai fi avut și dacă m-ai mai fi vrut , dar tare sunt curioasă câteodată - Ce ar fi fost dacă .. ?

Sexul e ca și când îi tragi morții șuturi în fund cântând ! =))

E periculos să iubeşti ! Iubirea e ca un drog . La început ai senzaţia de euforie . Apoi , a doua zi , vrei mai mult , încă nu e un viciu , dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control . Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore . După care , te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea . Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute . Dacă ea nu e lângă tine , încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul . În acel moment , aşa cum drogaţi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie , şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste !

- Am găsit-o pe net și mi se pare genială ! -