Am crezut în ochi sinceri şi , da , m-am ars !

Realitatea mă împiedică să ajung la tine . E ca un zid pe care nu pot să-l sar , sau pot şi nu vreau . Mi-e frică .. Şi nu mi-e frică că tu nu ai mai fi acolo , ci de faptul că m-ai putea răni . M-ai respinge . Poate că asta cred eu . Poate că ceea ce cred eu e total greşit sau e cât se poate de adevărat . Nu am de unde să ştiu şi nici curaj să te-ntreb . Oricum , dacă ai veni lângă mine , nu pentru totdeauna , ci pentru câteva secunde , ai observa cu uşurinţă că pe partea mea de zid scrie : TE IUBESC . Nu ştiu pe partea ta ce scrie . Poate .. PRIETENIE .. Sau nici măcar atât . Poate nu însemn NIMIC pentru tine . Mi-e frică şi să încerc să aflu . Aş putea să dărâm zidul ăsta ce ne desparte prin câteva cuvinte .. Câteva cuvinte care ţi-ar spune ceea ce simt pentru tine .. Pare simplu, dar NU , nu e . Şi şti de ce ? Pentru că tu ai putea construi altul pe care n-aş mai îndrăzni să-l ating cu niciun cuvânt . Mi-aş face rău mie . Doar aş scrie pe partea mea : TE-AM IUBIT.. Apoi am să merg mai departe şi am să păstrez totul pentru mine pentru că acest zid numit REALITATE mă opreşte .. Şi pentru că tu meriţi ceva mai bun . Meriţi ceea ce-ţi doreşti , iar eu o să mă ascund în continuare sub acel zâmbet fals .. UN ZÂMBET DE ACTOR ..

Interpretaţi cum vă taie capul . BAFTĂ ! ;)

Niciodată n-am înţeles de ce băieţii admiră întotdeauna numai corpul fetelor . De ce niciodată nu încearcă să descopere şi sufletul cuiva ? De ce nu văd şi alte calităţi înafară de corp ? De ce când văd o tipă care arată bine se gândesc la sex ? De ce nu-şi exprimă sentimentele faţă de cineva drag , doar ca să pară şmecheri în faţa "prietenilor" lor ? De ce ascultă tot felul de tâmpenii , de prostii , de minciuni de la "prietenii" lor când sunt conştienţi că nu vor să-l vadă fericit alături de ea ? De ce spun "prieteni" şi folosesc ghilimele ? Pentru că majoritatea sunt falşi şi acum mă refer în general nu numai la băieţi . Câte întrebări şi niciun răspuns .. Doar ei ştiu răspunsul , dar orgoliul şi "prietenii" îi împiedică să recunoască că ei nu sunt aşa , că sunt diferiţi , dar dacă ar arăta ar fi luaţi drept nişte idioţi de cei ce îi consideră amici .. Şi mai spun că sunt prieteni . Şi când spun asta nu mă refer la toţi , ci la majoritatea . Rar găseşti un băiat care să te placă pentru ceea ce eşti şi nu pentru cum arăţi , care să ţină cu adevărat la tine . Sincer sunt puţin invidioasă pe cele care nu arată aşa de bine , care sunt mai plinuţe , chiar dacă ele văd în asta un mare defect . Eu văd o calitate . De ce spun asta ? Pentru că ele sunt cele mai fericite . Cei ce stau cu ele nu o fac pentru felul în care arată , ci pentru că au văzut ceva . Acel ceva care le face speciale . De multe ori aud expresia " Aş vrea să fiu ca tine . " , iar eu le spun " Nu prea cred . " .. Şi se uită aşa la mine . De ce ? Pentru că ele n-au păţit niciodată chestii de genu` , să stai cu o tipă care te-a rugat să mergi cu ea să se întâlnească cu prietenul ei (un retardat) şi mergi că altfel se supără pe tine . Chiar dacă n-o adori , accepţi că nah .. Şi ratatul ăla la rândul lui să vină cu tot felul de retardaţi , tot felul de idioţi care să se uite la tine de parcă l-ar fi văzut pe Dumnezeu . Şi înafară de chestia asta , un ratat să se ridice , să vina la tine . " Aaa , bună ! Ştii , ma cheamă nu ştiu cum şi să se uite în decolteul tău de parcă n-a mai văzut în viaţa lui aşa ceva . Şi să aştepte să-i raspunzi , iar tu să te dai înapoi de scârbă şi să-i zici : " Te-am întrebat eu ceva ? " . Şi în momentul ăla să se uite ciudat şi să se aşeze jos pe banca pe care stătea , după care să mai stea 5 minute şi să mai repete faza de încă câteva ori , chiar dacă ştie că n-o să primească alt răspuns .. Dar e prost .. Ce să-i faci ? Şi restu` să se uite la tine la fel ca şi handicapatul ăla ..  Dar nu au curaj că nah .. Şi în acest timp te rogi să se termine totul mai repede şi să ajungi acasă sau unde vrei să te mai duci , dacă n-au reuşit să-ţi strice ziua . Deci nu cred ca aţi fi vrut niciuna să vă aflaţi în locul meu . În fine , aia n-a fost nici prima , nici ultima dată când am păţit asta . Şi nu vă mai plângeţi de cum arătaţi , ci bucuraţi-vă că nu aveţi parte de toţi rataţii şi sunteţi iubite cu adevărat .

Orice poruncă îţi îndeplinesc, dacă vrei pot chiar să nu mai zâmbesc , dar vreau măcar o dată să-ţi mai vorbesc , vreau să pot să-ţi spun : te iubesc .

Toate vin şi pleacă . Nu rămâne nimic în loc , nu rămâne nimic la fel .. Decât un singur lucru rămâne neschimbat şi intact : AMINTIREA . Plăcute sau mai puţin plăcute , amintirile rămân mereu şi nu poţi să le schimbi cum vrei tu şi oricât ai vrea să uiţi , să fugi de ele , nu ai să reuşeşti . E de ajuns un lucru , un cuvânt , un gest şi ţi se derulează tot în faţa ochilor fără să vrei . Poţi să fugi ore , zile , săptămâni , ani , e de ajuns o secundă să priveşti înapoi şi să realizezi că nu ai ajuns atât de departe . Eşti mai aproape decât crezi de ce a fost odată . Şi începi să-ţi aminteşti cât de bine era lângă el , ce fericiţi eraţi împreună . Şi îţi aminteşti că nu l-ai primit înapoi de câte ori te-a rugat . Nu i-ai arătat cât ai ţinut la el atunci când eraţi împreună pentru că erai prea ocupată să cauţi perfecţiunea şi căutai ceva mai bun fără să realizezi că aveai lângă tine un suflet cald care te iubea . Şi acum realizezi că ai greşit , doar că e prea târziu .. Dar şti ce ? Zâmbeşte ! Măcar ai ramăs cu amintirea .. De fapt , ce să faci cu ea dacă el nu mai e lângă tine ?! Chiar şi aşa , zâmbeşte şi gâdeşte-te cât te-a iubit , în timp ce tu ai uitat să-i arăţi cât ţi la el . Ehh .. Ştiu , e greu să zâmbeşti . Te doare .. Şi îţi vine să plângi când îl vezi cu alta .. Dar întreabă-te şi de ce când îl vezi cu ea de mână , lasă capul în jos ? Pentru că regretă ! Tot ce trăieste e o minciună pentru că îi e dor de tine şi totuşi se mulţumeşte cu ea , pentru că ştie că tu n-o să-l accepţi . Şi ciudat că nu poţi să accepţi nici pe altcineva pentru că te-ai închis prea mult în tine şi nu vrei să accepţi realitatea . Trăieşti în întuneric , iar ceilalţi te privesc insistent . Citeşti ura , invidia şi indiferenţa în ochii lor şi ştii că vei rămâne aşa până ce unui suflet blând i se va face milă şi te va elibera .. Iar acea zi va însemna începutul unei noi vieţi în care lui nu-i vai mai fi permis să intre . Şi e ciudat că nici pe el nu-l mai vrei , dar nici pe altcineva nu accepţi cu uşurinţă . Şi cauţi pe cineva să fie ca el , dar nu îl vrei pe el înapoi . Şi e imposibil să găseşti , căci toţi suntem diferiţi , gândim diferit , iubim diferit şi o arătăm în felul nostru , avem calităţile şi defectele noastre . Nimeni nu e la fel şi de cele mai multe ori încercăm să fim perfecţi , să scoatem în evidenţă calităţile .. Dar cei de lângă noi trebuie să ne cunoască şi defectele , să ne iubească şi să ne accepte aşa cum suntem . Nimeni nu e perfect pentru că perfecţiunea nu există decât când iubim cu adevărat . Atunci eşti prea ocupat să iubeşti şi nu ai timp să observi defectele , până şi cel mai mare defect îl consideri perfect .

Îţi vei aduce aminte mereu de acel moment , o poveste simplă fără happy-end .

O iubeşti întâi din milă sau pentru că te simţi dator faţă de un suflet care te iubeşte fără să-ţi ceară nimic în schimb , sau o iubeşti pentru că şti că asta o face fericită , apoi te obijnuieşti cu zâmbetul ei , cu vocea ei şi treptat ajungi s-o iubeşti şi simţi nevoia să o ai lângă tine zilnic . Practic eşti dependent de prezenţa ei . Nu-ţi mai pasă de prieteni sau de persoanele care te înconjoară şi spui că nu poţi trăi fără ea , dar totuşi o faci . Şi deşi eşti perfect conştient că te iubeşte , o răneşti . Poate fără să vrei sau poate eşti conştient de ceea ce faci . O faci pentru că ai găsit ceva mai bun , sau poate te-ai plictisit şi vrei altceva . Nu e perfectă , ştiu , dar adu-ţi aminte că , cu ceva timp în urmă şi cel mai mare defect al ei era o calitate pentru tine . Şi o părăseşti fără să-i spui nimic , o laşi să înţeleagă singură pentru că nu ai nici măcar curajul să dai ochii cu ea . De ce ? Pentru că eşti un LAŞ . Te ascunzi după deget , dar ochii te dau de gol pentru că joci prost acest rol şi îţi baţi joc de o persoană care nu merită asta .. Dar tu eşti tare în faţa prietenilor tai .. Ce mai contează ce simte ea ?! Şi ştii bine că ţine la tine în felul ei . Nu e perfectă , e doar o copilă care te iubeşte enorm . Şi mai bine te duceai şi îi spuneai că nu o mai placi , că nu mai simţi nimic pentru ea .. Dar refuzi să înţelegi că te iubeşte şi vrea să fi fericit . Şi când vede că nu ai curajul nici măcar să dai ochii cu ea , îţi spune : " Nu trebuia decât să-mi spui prostuţule . Nu te-aş fi oprit , nu aş fi stat în calea fericirii tale pentru că tu meriţi ceva mai bun decât mine . Meriţi ceea ce îţi doreşti cu adevărat . " Şi atunci nu îţi pasă .. Sau îţi pasă , dar de ce să recunoşti ? Ce , tu eşti prost ?! Dehhh , că doar ai prietenii care te încurajează că ai altceva mai bun acum , că nu-ţi oferea nimic .. Dar dacă stai să te gandeşti , ţi-a oferit tot ce avea mai bun : iubire fără să-ţi ceară nimic în schimb . Ehh , dar după minţile bolnave ale prietenilor tăi care se gândesc doar la sex , asta nu înseamnă nimic . Şi la început eşti ok , nu te interesează . Ai găsit pe cineva care îţi oferă tot , dar de fapt nimic şi realizezi asta prea târziu când te întorci îngenunchiat şi îţi spui " E prea târziu .. " . Şi totuşi îţi iei inima în dinţi şi încerci să-i mai ceri o şansă .. Şi te duci , îi spui că ai fost un prost , iar ea n-o să audă pentru că ştie deja . Ştie cât a plâns şi ţie nu ţi-a păsat . Şi îţi spune : " Mă bucur că acum eşti fericit " . Şi abia acum îţi dai seama că ai fost un idiot şi ai pierdut tot .. Şi că acum altcineva se bucură de sufletul ei cald , de inocenţa şi zâmbetul ei de copil . Şi îţi e dor de ea , dar nu o poţi avea pentru că ai avut-o şi nu ai avut grijă de ea , nu ai ştiut cât o să-ţi lipsească şi vrei să dai timpul înapoi , dar nu poţi . Iar pe ea ai pierdut-o pentru totdeauna şi nu ţi-a păsat . Ai crezut că sunt mii ca ea , dar nu e nici măcar una ! Şi realizezi că de fapt sunt mii ca tine , mii de proşti .. Şi o să-ţi spună doar : " Aia nu te-a făcut fericit ! " .. Nu , poate crezi că nu am ţinut la tine , dar mă bucur şi şti de ce cretinule ? Pentru că te-am iubit fraiere !!!

Ahh , la naiba . Viaţa mea ?! Păăăi ... Am iubit , am urât , am vorbit frumos , m-am uitat urât , am ajutat , am futut în gât , am plâns , am râs , am dat palme , dar am şi luat .

Când te depărtezi de cineva şi dispari pur şi simplu din viaţa sa din cauza invidiei celor din jur sau dintr-o prostie , laşi răni imense care cu timpul se închid şi devin cicatrici .. Dar şti .. Şi cicatricile dor câteodată . Când crezi că ai uitat tot şi rana s-a închis , e de-ajuns să te întorci câteva secunde în trecut şi să te laşi purtată pe aripile amintirilor , dupa care să îmbrăţişezi trecutul de care cu greu te mai desprinzi , în timp ce cicatricea se deschide şi rana se adânceşte mai mult .. Şi doare nu neapărat că ai plecat fără motiv , ci faptul că e singura persoană care poate să te ajute să închizi rana , iar pe ea n-o interesează . Ţine la tine şi şti foarte bine asta , dar teama şi orgoliul o împiedică să te ajute . De ce întotdeauna te ataşezi de persoana nepotrivită ? De ce ajungi s-o iubeşti şi să nu te accepte din cine ştie ce motiv prostesc ? Şi mai ales când îţi arată că îi pasă şi nu poţi să renunţi şi cauţi motive , care ştii că nu sunt adevărate . Tu doar încerci să te depărtezi înainte , să laşi urme şi exact când eşti gata să renunţi , intervine ceva şi te surprinde într-un mod cât se poate de plăcut şi atunci cum să renunţi ? Şi dacă nu vrea nimic de ce nu te lasă să renunţi la această bătălie pe care o porţi în zadar , dar de ce nu îţi spune ? Ce o împiedică ? De ce îi e teamă ? De ce face asta ? Poate chiar ţine la tine şi îi e teamă să vorbească . N-o spune în cuvinte , dar şti perfect ce simte . Te uiţi la ea şi vezi un copil , priveşti în ochii ei şi citeşti inocenţa , îi pătrunzi în suflet şi te regăseşti acolo . Te-ai agăţat de sufletul ei de copil şi nu vrei să-i dai drumul pentru că sti că are nevoie de tine copilul din ea şi pentru că vezi în ea tot ce îţi lipseşte ţie . Vă completaţi perfect unul pe celălalt , dar nu înţelege . Nu înţelege că vrei să zâmbească doar pentru tine . Şi asta te răneşte . O rană simplă la început , o rană neimportantă , dar care se măreşte tot mai mult cu trecerea timpului .. Până încetezi să mai lupţi şi rana se închide încetul cu încetul , dar nu scapi . Ştiu că asta ai vrea dar rămâne o urmă . Rămâne cicatricea şi e trist că nu e singura rană . Şi ce să faci cu o inimă cicatrizată ? Şi toate astea pentru ce ? Pentru că nu înţelege că eşti un simplu om .. Un visător .. Ce o iubeşte enorm ! <3

Mi-aduc aminte ce am văzut şi ce am auzit , ce am făcut , ce am trăit , ce am simţit , ce mi-a plăcut , ce m-a-nrăit , ce m-a întristat , ce m-a ferit , ce m-a ambiţionat , ce m-a încurajat , ce m-a emoţionat , ce m-a bucurat , dar asta a fost demult .

Se spune că o prietenie trece şi prin foc , dar nu-i chiar aşa . De ce există invidie , ură şi răutate pe Pământ ? De ce nu ne putem bucura de persoanele la care ţinem ? De ce dintr-o vorbă încărcată cu ură şi invidie se termină tot ? De ce ?! Veşnica întrebare .. Atâtea întrebări şi niciun răspuns . Sunt întrebări care nu vor avea un răspuns niciodată . De ce ? Pentru că lumea nu se schimbă , pentru că nimeni nu-ţi vrea binele . Uneori greşim faţă de prieteni . Spunem nişte chestii la nervi şi nu se spune că prietenii se acceptă între ei cu calităţi şi defecte şi trec peste toate , căci nu putem fi perfecţi . Şi de ce să nu ne corectăm unii pe alţii ? Prietenii sunt aceia care îţi spun unde şi cum ai greşit , care te ajută să repari greşeala şi dacă nu ştii cum , te învaţă .. Şi nu încep să te jignească doar pentru că ai avut şi tu o zi proastă şi ţi-ai descărcat nervii pe ei . Un prieten adevărat şterge cu buretele tot în a doua secundă şi te calmează . Nu te jigneşte şi nu rupe prietenia în minutul doi .. Dar tăcem şi trecem şi peste asta .. Sunt înconjurată de prieteni şi totuşi mă simt singură .  Uneori sunt atât de străină printre atâţia cunoscuţi . Toţi ne dorim prieteni adevăraţi care să nu ne abandoneze la prima luptă , ci să lupte cu noi . Mulţi caută , dar foarte puţini găsesc . Şti ce ? M-am saturat de prieteni falşi pe care îi ajuţi şi ai face orice pentru ei , dar când e vorba de tine se dau la o parte , se fac că plouăăă . M-am săturat de prieteni care îţi zic că le e dor de tine doar pentru că au nevoie să fie ascultaţi , pentru că nimeni n-o face mai bine ca tine . Şi îţi povesteşte şi se descarcă , dar pe tine nu te întreabă : " Mă fraiero , tu eşti bine ? Eşti fericită ? Ai păţit ceva ? " .. Ahh , nu ! Ce contează ce păteşti tu ? Dacă eşti în regulă , contează doar toate nimicurile pe care le fac ei , care sunt mai presus de tine . Şi totuşi şi fără prieteni chiar aşa falsi cum sunt , nu putem trăi .. Dar eu poate sunt unul din cazurile fericite . Eu am găsit PRIETENIA . Cineva spunea că prietenia e ca o aţă şi dacă rupi firul .. chiar dacă îl legi la loc , nodul rămâne . Sinceră , nu sunt de acord . Eu cred că prietenia e ca o foaie mototolită de ura , invidie , indiferenţă şi gelozie din partea celorlalţi . Şi se poate rupe . Într-adevăr  , nu se mai poate lega sau lipi pentru că urmele se mai văd .. Dar cred că se poate arde .. Iar cenuşa ce rezultă va fi o prietenie mai strânsă , pentru că cenuşa nu se poate rupe şi orice ai face , ea rămâne la fel . 

Am vrut să fiu mai bună ca mulţi , să ajung ca alţii , să-i depăşesc pe unii , să-i înţeleg pe restul .

Trăim într-o lume plină de ură şi invidie în care dragostea şi iubirea stau într-un colţ uitate de toţi şi toate . Trăim într-o lume în care nu există prieteni adevăraţi . Sunt doar nişte umbre , nişte umbre reci care sunt lângă tine doar atunci când e soare , iar când e frig şi rece , dispar . E o lume egoistă care vrea totul pentru ea , care nu vrea să împartă cu tine nici fericire , nici zâmbete , nici lacrimi .. NIMIC .. ! Toţi trăiesc pentru ei , nu le poţi pătrunde în suflet şi dacă ai reuşi , n-ai găsi nimic acolo . E gol .. Sau e numai invidie , nefericire şi într-un colţ e puţină iubire şi fericire . Până şi ele sunt triste şi uitate acolo , pline de praf . Nu-i pasă nimănui de ele . Nu poţi avea încredere în nimeni . Te uiţi la un copil şi vezi cât e de fericit .. Pentru că nu-i pasă de nimeni . Are lumea lui , zâmbeşte şi nu o face pentru că are nevoie de ceva , ci pentru că e fericit . Aşa am fost şi noi . Poate încă mai suntem . Pentru câteva secunde stai şi ascultă copilul din tine care a fost uitat de mult timp . Am uitat să mai visăm , însă nu am uitat să ne preocupe grija de ceilalţi . Am uitat să iubim , însă nu am uitat să urâm . Am uitat să zâmbim , însă nu am uitat să plângem . Am uitat să dăruim afecţiune , însă nu am uitat să frângem inimi . Aşa sunteţi toţi . Eu ? Eu nu sunt aşa .. Eu nu vreau să fiu aşa . Eu vreau să fiu altfel . Vreau să fiu un copil . Sunt fericită şi am imaginaţia de partea mea . Eu nu visez numai atunci când dorm . Eu visez mereu ! Încerc să închid ochii în faţa răutăţii celorlalţi ca să-i pot vedea ca pe nişte prieteni . Nu vreau să privesc realitatea . E mult prea crudă şi aiurea .. Şi oricât de tristă aş fi , zâmbesc ! Văd atâtea lacrimi în jurul meu încât nu vreau să încurc pe nimeni cu ale mele . Încerc să le şterg pe ale lor şi să readuc un zâmbet pe buzele lor . Încerc să le cos rănile cu un glas dulce . Ne pierdem într-o lume plină de minciună în care fiecare are o mască pe care o poartă mereu . Adevărul e prea greu de suportat şi ne minţim unii pe alţii . Ne minţim pe noi înşine . Adevărul doare şi uneori îl spunem pentru ca cel din faţa noastră nu merită altceva şi încearcă să închidă tot cu " Hai să uităm ! " sau " Asta a fost , hai să terminăm povestea asta odată ! " . Normal , lui îi e uşor să uite şi să şteargă cu buretele tot .. Şi pe tine să te lase să pluteşti în minciună , dar nu ! Tu nu asta vroiai să auzi . Tu vrei să auzi adevărul . Tu vrei să închei tot . Nu vrei să laşi povestea asta fără sfârşit . " Eşti atât de copilă ! " .. Da , aud asta foarte des şi sti ce ? Nu vreau să mă schimb . Mi-e bine aşa . Şi nu nu sunt o copilă ! Încerc să fiu .. Oricum , nimeni nu-mi ştie problemele şi nimeni nu mă poate ajuta . De ce să mă complic ? Nimeni nu e în stare să poarte o luptă pentru el însuşi , dar să mă ajute pe mine . Toţi vreţi să mă ajutaţi , dar nu vedeţi că aveţi nevoie de ajutor mai mult ca mine . Eu am învăţat să lupt şi singură . Nu sunt chiar atât de copilă , chiar dacă asta dau de înţeles . Voi credeţi că aveţi probleme . Ce probleme mă ? Păi dacă aţi fi fost în locul meu , aţi fi înţeles . Şi nu aţi mai fi plâns la o amărâtă zgârietură .. Dar asta este . Nu suntem toţi la fel ! Voi rămâneţi la fel în lumea voastră , eu într-a mea . Lăsaţi-mă pe mine în pace . Ajutaţi-vă pe voi . Copil naiv .. Da , asta vreau să fiu . Mi-am pus sufletul în mâinile tale . Sunt ca o marionetă . Ai grijă cum tragi de sfori . Nu vreau să cad . Am căzut de mii de ori din cauza altora . Nu încerca să mă iubeşti decât dacă eşti sigur că o să reuşeşti pentru că trăim într-o lume de plastic în care toţi suntem niste păpuşi , iar aţele de care atârnăm sunt cele mai mari şanse care ne apar în cale . Şi dacă nu ştim să profităm de ele la timp , se rup una câte una . Şi putem pica oricând şi ne putem rupe în bucăţele în fiecare secundă de un infinit de ori .

Eşti regizorul vieţii tale atâta timp cât ai film în aparat .

Nu simţim niciodată lucrurile care ne leagă decât atunci când nu ne mai aparţin , căci împreună avem aceleaşi dorinţe oricât am suferi . Ar fi fost mai bine dacă n-am fi crezut în nimeni şi nimic . Am fi zburat departe de lume doar noi .. NOI DOI . Dar acum nu-ţi face griji pe care ai să o alegi , căci oricum n-ai să găseşti ceea ce-ţi doreşti şi nu faci decât să te legi la ochi şi să mergi înainte până vei gasi drumul înapoi spre singura persoană care te poate dezlega şi lângă care vei fi fericit cu adevărat . Niciodată nu întoarce spatele provocărilor . Uneori sunt singurele care contează şi nu-ţi face griji dacă ai gânduri rele , căci faptele sunt importante şi încetează să mai pui lacăte inimii tale din cauza celorlalţi , iar dacaă nu ştii de ce eşti în stare , încearcă-te ! Nu-ţi mai omorî emoţiile şi sentimentele deoarece mâine vei avea oricum altele mult mai puternice . Şi de vei găsi drumul înapoi , nici nu ştiu dacă aş vrea să mă iubeşti sau să te prefaci , căci ne-am iubit , te-am iubit şi m-ai iubit chiar dacă au existat greşeli . Acum îmi permit să spun că nu am regrete , deşi dacă aş vrea , aş găsi câteva , dar asta nu mai contează , asta nu ne va aduce din nou împreuna şi altă dată să înveţi să taci pentru că ai vazut că uneori cuvintele pot despărţi oamenii şi cel putin , acele cuvinte de cele mai multe ori nu sunt adevărate , dar acum regretele nu-şi mai au rostul şi deşi te minţi că ai uitat , amintirile se joacă , se joacă , iar acum în mintea ta zace un joc plăcut , dar dureros . Şi cu toate astea zâmbeşte , chiar dacă zâmbetul tău durează o clipă . Măcar ştii că în spatele lui au rămas o mie de amintiri vii şi dacă după tot ce ţi-am spus n-ai înţeles nimic , înseamnă că a trecut atâta timp fără rost . De fapt , totul are rost fără să ştim . Şi acum să plâng nu încerc , să încerc nu reuşesc , să reuşesc nu ştiu , să ştiu nu vreau , să vreau nu pot , să văd nu privesc , să privesc nu-mi doresc , să uit nu învăţ , să învăţ nu ascult , să ascult nu pot , să pot nu vreau !

O altă EA o să fie viitoarea TU .

Eu nu pot să-i mai fiu alături . Tot ce am acum în gând e să las totul în trecut pentru că nu mai pot să lupt . E prea târziu şi prea departe pentru a mai visa şi o să las în urmă chiar şi fericirea mea pentru că fericirea mea e EL . Acum renunţ la tot , dar înainte vreau să mă asigur că lui îi va fi bine şi tu , oricare ai fi , să ai grijă de el , să-l iubeşti cum n-ar mai face-o nimeni altcineva , să-l ridici când cade , să fi îngerul lui , să nu-i laşi vreodată ochii fără culoare , să-i schimbi lacrimile în zâmbet , să-i închizi ochii şi să-l faci să viseze cât mai profund , să pictezi cu el amintiri pe o stea , să nu laşi ploaia să cadă peste zâmbetul lui , să-i încălzeşti sufletul , să-i fi alături mereu , să nu-l răneşti , să-i demonstrezi totul printr-un simplu gest , să zâmbeşti doar pentru el , să faci tot ce mie nu mi-e permis .. Să-l faci FERICIT . Să nu-i judeci trecutul ca să-l faci nefericit şi stai liniştită că vei înţelege totul la momentul potrivit . Nu încerca să-l schimbi . Crede-mă , e perfect aşa cum e . Nu vreau să-l văd schimbat , ci doar fericit ! Nu încerca să-l înţelegi , doar iubeşte-l şi ai grijă de el .Ţine-l lângă tine cum o făceam eu . Nu-l lăsa singur un minut şi dă-i tot ce are nevoie . Şi dacă într-o zi cineva ţi-l va fura să nu plângi . Îţi vor fura ceva ce tu mi-ai furat mie !!!

Şi lacrima din ochi pare să danseze , pe ritm de fericire ştie să vibreze .

Te afli la locul obişnuit de fiecare dată când ţi-e dor şi rămâi acolo până prinzi curaj să continui să mergi mai departe . Doi ochi te privesc , aceiaşi doi ochi care te-au iubit şi au avut grijă de tine , dar tu nu-i poţi vedea şi nu e din cauza luminii , nici a întunericului , nu e din cauza depărtării , nici a apropierii , ci din vina timpul . Cândva , îi recunoşteai foarte uşor , îi iubeai , dar acum sunt lipsiţi de viaţă , iar pentru tine nu mai reprezintă nimic sau cel puţin asta încerci să te convingi . Încerci să cauţi explicaţii acolo unde nu există şi deşi eşti sigur că nu vei găsi nimic , cauţi în continuare încercând să scapi de acea secundă de singurătate , secundă care de fapt e un minut , o oră , o zi,  o săptămână , o lună , un an , o clepsidră cu nisip ud . Dar ceva în interiorul tău îţi aminteşte cine sunt acei ochi , ce-ai simţit pentru ei , dar pe care i-ai pierdut pentru că n-ai avut destulă grijă . I-ai pierdut pe un drum al amintirilor , iar acum refuzi să retrăieşti clipa şi te pierzi în detalii inutile , te minţi crezând că ţi-e bine , zâmbeşti fals , râzi ironic şi treci nepăsător pe lângă ceilalţi încercând să ajungi la final . Vrei să câştigi această luptă şi începi să mergi repede , iar mersul devine alert transformându-se într-un alergat continuu prin viaţă . Şi ajungi în final primul , singur de altfel . Şi atunci te trezeşti , eşti tot acolo în acel loc , doar tu şi acei doi ochi ce te privesc . Acum înţelegi tot şi te duci spre ei , nu vă vorbiţi , nu vă zâmbiţi , ci vă cufundaţi într-o îmbrăţişare care este numai şi numai a voastră .

Dacă eram .. Aş fi fost ..

Dacă eram un nume , aş fi fost Theodora .

Dacă eram o lună , aş fi fost Martie .

Dacă eram o zi a săptămânii , aş fi fost Duminica .

Dacă eram un număr , aş fi fost 2 .

Dacă eram o parte a zilei , aş fi fost miezul nopţii , atunci când începe o nouă zi . 

Dacă eram un animal marin , aş fi fost peştişorul de aur , căci sunt de negăsit .

Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost Ioana D`arc , o adevărată luptătoare .

Dacă eram un fruct , aş fi fost o Mandarină .

Dacă eram o direcţie , aş fi fost " Înapoi " în caz că greşeam ceva , să pot schimba .

Dacă eram o planetă , aş fi fost Luna .

Dacă eram un lichid , aş fi fost Nestea .

Dacă eram o pasăre , aş fi fost Porumbel .

Dacă eram o plantă , aş fi fost Trandafir .

Dacă eram un tip de vreme , aş fi fost Ploaie de vară , să pot răcori lumea .

Dacă eram un instrument muzical , aş fi fost Pian .

Dacă eram o emoţie , aş fi fost Emoţia Fericirii .

Dacă eram un sunet , aş fi fost o Notă Muzicală .

Dacă eram un sentiment , aş fi fost Iubirea . 

Dacă eram un cântec de pian , aş fi fost " Mariage d`amour " .

Dacă eram un film , aş fi fost " Avatar . "

Dacă eram un serial , aş fi fost " The vampire diares " .

Dacă eram o carte , aş fi fost  " Numai cu fiica mea " .

Dacă eram un fel de prăjitură , aş fi fost Tiramisu .

Dacă eram un personaj din desene animate , aş fi fost Pikachu , mic dar atât de nenorocit .

Dacă eram un oraş , aş fi fost Slobozia .

Dacă eram un gust , aş fi fost Dulce - Acrişor . 

Dacă eram o culoare , as fi fost Mov .

Dacă eram un cuvânt compus  , aş fi fost " Iubeşte-mă Bogdan ! " .

Dacă eram o parte a corpului , aş fi fost Ochii .

Dacă eram o expresie a feţei , aş fi fost un Zâmbet .

Dacă eram o materie de şcoală , aş fi fost Română .

Dacă eram o artă plastică , aş fi fost Desen .

Dacă eram o haină , aş fi fost Rochie de seară .

Dacă eram ceva dulce , aş fi fost Ciocolată .

Dacă eram o persoană deosebită , aş fi fost Dumnezeu .

Dacă ai putea să cunoşti viitorul fără să-l poţi schimba cu ceva ai mai vrea să-l ştii ?

Era o zi de primăvară când ai întâlnit-o prima oară . Credeai că era la fel ca celelalte , dar felul ei de a fi era atât de diferit încât te-a făcut s-o placi fără să vrea . Te regăseai în ea şi asta nu depindea de faptul că ochii ei erau cea mai clară oglindă . Şi totuşi nu-ţi venea să crezi , îţi era teamă să te apropi de ea. Te înţelegea când greşeai şi n-aveai voie să te scuzi în faţa ei şi asta te făcea să n-o pierzi din ochi nici măcar când erai cu ochii închişi pentru ăa şi atunci îi auzeai vorbele ce erau numai cuvinte care vroiai să le auzi . Nu-ţi judeca trecutul să te facă nefericit , te lăsa să visezi când n-aveai curaj să o iubeşti pentru că ştia că oamenii cerşesc iubire pentru a găsi fericirea . Şi nu vroia decât să fi un copil cu vorbe goale care nu o putea răni . În faţa ei aveai mâinile legate , iar cu mâinile legate nu o puteai opri , iar cu aripile frânte nu te puteai salva . Şi erai tu , era ea , iar dacă ar fi fost numai a ta , dacă ai fi fost numai al ei , să luaţi în braţe lumea întreagă aţi putea . Şi atunci o vei urma , te va urma , iar mâna ta o va ţine strâns pe a ei şi împreună aţi da un sens vieţii în care nimic nu are sens şi cu toate astea mâine vine iar şi iar . Doar împreună veţi putea împiedica timpul să vă şteargă amintirea . Şi n-o lăsa să se piardă şi să aştepte soarele să-i schiţeze un zâmbet , căci tu o faci să zâmbească mai bine ca oricine şi că nimic nu se termină , nu se pierde până nu ia sfârşit . 

Dacă o uşă ţi se închide , ciocăne în ea până-ţi va dechide cineva . Iar dacă tot nu se dechide , atunci dă-i cu pumnii şi cu picioarele în ea până se va dărâma .

Sunt atâtea drumuri pe care mergem , atâtea alegeri care trebuiesc făcute la un moment dat . Uneori ajungem pe drumuri greşite din cauza unei alegeri proaste , care aparent pare alegerea ideală , dar care ascunde multe . Uneori găsim forţa să mergem mai departe , alteori nu . Uneori renunţăm şi ne întoarcem , alteori mergem mai departe crezând că o să găsim sfârşitul şi că totul o să fie bine , doar că uneori drumul spre un sfârşit fericit e un  drum infinit şi chiar dacă refuzi să crezi că drumul pe care mergi nu are un sfârşit fericit , continui să visezi . Iar la un moment dat va trebui să te trezeşti si să-ţi dai seama de alegerea greşită pe care ai făcut-o . Şi chiar dacă rişti să pierzi , trebuie să alegi . Până la urmă orice ai alege , tot o să pierzi ceva . Şi dacă nu o să alegi tu , o să aleagă altcineva în locul tău . Lasă-i pe alţii să aleagă şi vei pierde mult mai mult pentru că nimeni nu-ţi vrea binele . Sunt drumuri la care putem să renunţăm uşor : trebuie doar să ne întoarcem şi să o luăm de la capăt ! Dar sunt şi drumuri cu sens unic pe care din moment ce l-ai ales , nu mai există cale de întoarcere şi trebuie să mergi până la capăt fie că vrei , fie că nu . Drumul spre tine părea uşor de parcurs , dar m-am înşelat , e mai greu decât mi-am imaginat . Drumul spre tine e un drum spre infinit . Am avut momente când am renunţat . Cel puţin am vrut să renunţ . Am încercat de multe ori să fug departe de drumul tău , dar orice aş fi făcut , m-aş fi rătăcit şi de fiecare dată am ajuns din nou pe drumul ăsta . Uneori am impresia că pur şi simplu nu pot să renunţ . În faţa ta sunt mereu în dezavantaj . Am renunţat la tot ce m-ar fi ajutat să scap de drumul ăsta şi poate am greşit crezând că o să pot să renunţ şi singură . Drumul ăsta a început cu un singur pas şi se va termina cu câteva cuvinte pentru că fiecare început are şi un sfârşit . Sunt atâtea persoane care zilnic îmi colorează viaţa şi da , TU faci parte din ele . Şi o să-ţi spun toate astea mai târziu când va fi prea târziu . Poate o să fie alegerea bună , poate nu , dar de data asta eu sunt cea care alege , eu hotărăsc ce şi cum . Şi n-am de gând să mă mai agit pentru ceea ce zic alţii şi nici nu am de gând să ofer mai mult decât primesc .

Minte-mă că mă iubeşti şi o să mă mint că sunt fericită , iar tu o să rămâi copilul care mi-a umplut viaţa .

Şi dacă zâmbesc nu înseamnă că sunt fericită . Şi o doză de egoism mi-e de ajuns să mă prefac că totul e ok , în loc să-mi permit să iau tot ce-mi doresc . Ar trebui să ştim cât şi pe cine să iubim , chiar dacă uneori ne trezim vorbind la trecut , într-o lume plină de amintiri , amintiri ce pentru unii nu contează prea mult de parcă le pasă lor de ceva , de parcă le pasă lor de tine . Şi alegem să ne închidem sufletul . Şi asta nu înseamnă că o să înceteze să mai funcţioneze . Doar se umple de durere , timp în care minutele zboară şi ne anunţă că nici nu se vor opri , nici nu se vor mai întoarce . Şi pierzi atâta timp ca să realizezi mai târziu că tot ce ai făcut a fost să te sacrifici pentru persoane care nu meritau asta . Şi atunci o să fie prea târziu şi n-o să ai decât amintiri ce le porţi mereu cu tine . Şi cu fiecare clipă se aştern amintiri ce le uiţi în acelaşi decor ce resimţit pare a fi trist , deşi zâmbeşti de fiecare dată . Şi viaţa nu înseamnă numai amintiri , nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni , ci să şti să dansezi în ploaie . Şi să dansezi în ploaie e frumos . Aşa ca ia-mă de mână şi hai să dansăm . Şi îţi permit să mă schimbi tu dacă eu nu reuşesc pentru că eu nu vreau un sfârşit ciudat , nu vreau sfârşitul a ceva ce nu a început încă . Ştiu că e şansa mea care aşteaptă şi o evit mereu . Oricum îţi mulţumesc că mă faci să zâmbesc fără să fie nevoie să ascund ceva , că mă accepţi aşa cum sunt , un copil tâmpit şi idiot şi pentru că şti să ştergi semnificaţia timpului . Mă faci să mă simt cea mai specială când sunt cu tine .

Nu ne mai iubim , e adevărat . Ahh , dar cât ne-am iubit !

Nimic din ce există nu e aşa cum pare . Nimic nu e cum ar trebui să fie . Şi credeam că s-a terminat , că s-a sfârşit tot . Şi credeam în sfârşitul asta , dar se pare că nimic nu se sfârşeşte până nu pui punct . Eu am pus punct demult , iar tu încă continui . Şi doare . Şi ţie îţi place să te joci aşa cu sentimentele . Şi când am zis că am pus punct aşa a fost , dar ai avut tu grijă să-l transformi în virgulă . Şi uite aşa povestea merge mai departe şi din nou şi din nou şi din nou .Şi exact când vedeam un sfârşit perfect , fără urme , fără regrete , fără nimic , a început iar . Şi cred că te urăsc . Şi îmi amintesc că de fapt ador să te văd zâmbind şi totuşi nu vroiam asta . Nu din nou . Şi toate astea pentru ce ? Pentru că am crezut în tine şi uitasem cât de drag îmi eşti ? Şi uitasem că eu cred în tine ? Şi uitasem că odată erai singura persoană care mă făcea să zâmbesc ? Şi de fapt cred că vroiam să uit tot . Şi reuşisem , dar ai avut tu grijă să înceapă totul din nou înainte de a avea un sfârşit sigur , un sfârşit bine pus la punct , un sfârşit cu care mă obişnuisem . Şi de ce acum când devenise totul atât de clar , atât de simplu , de ce tocmai acum trebuie să mă bagi tu în ceaţă din nou ? Şi de ce acum când renunţasem la tot , de ce vrei să lupt din nou pentru NIMIC ? Oricum n-am să o fac . Am să rămân indiferentă la acest capitol încheiat de mult pentru că o legătură ruptă odată nu se naşte a doua oara !

Şi ştiu că dupa fiecare sfârşit există un nou început , nu o continuare ..

Suntem pioni în lumea lor nebună sau poate suntem doar păpuşi ce joacă împreună .

Ziua copilului din tine  ,  ziua copilului care a fost uitat . Mulţi uităm să mai fim copii , spunând că ne-am maturizat şi poate aşa e . Timpul ne-a schimbat chipul , ne-a schimbat comportamentul , gândirea , dar copilul din noi rămâne mereu indiferent de cât de repede trece timpul . Şi ştiu .. Toţi au probleme şi se uită pe ei .. Şi luptă pentru ceva inutil uitând să mai trăiască , uitând să mai zâmbească , uitând să mai fie fericiţi . Toţi vor să-şi atingă scopurile , dar niciodată nu ajung să ducă totul la bun sfârşit pentru că mereu intervine altceva .. Şi îşi bat capul cu chestii care nici n-ar trebui să existe . Toţi au probleme , dar problemele lor sunt minore pe lângă faptul ca au uitat să mai fie copii din când în când .. Şi doare , căci toţi aleargă să ajungă departe , în loc să meargă mai încet , căci poate e drumul spre sfârşit .. Şi atunci n-au realizat nimic şi ajung să realizeze că pentru tot ce ar fi vrut atunci e mult prea târziu . Şi unde sunt speranţele şi visele unor copii pentru care dragostea e tot ce contează ? Şi unde e copilul din tine care nu ştie să urască ? Unde e copilul acela care zâmbea mereu şi care era fericit ? E uitat .. Nici măcar nu mai ştii unde e . Parcă nu mai vrei să ştii cine e , nu mai vrei să ştii cum zâmbeşte din orice prostie . Nu mai vrei să ştii că acela erai TU ! Un copil inocent . Pentru că inocența lasă inima deschisă la tot ce e mai bun . Și azi plouă . Nici soarele nu mai vrea să zâmbească . De ce ar face asta ? Nici noi nu zâmbim . Toţi se ascund dupa măştile alea idioate , rigide , care nu zâmbesc , care îţi aruncă priviri îngheţate , care au închis copilul din ei într-o cameră întunecată şi rece . Şi au aruncat cheia . Şi nu vor să mai audă de el . Şi el e singur . Şi nu e niciodată auzit . Şi ştie că fiecare zi e diferită de celelalte . Şi pentru că toţi suntem copii , indiferent de voința noastră . Și fiecare când a fost copil cu adevărat , a avut niște vise care au fost spulberate de niște principii prostești , de lupta pentru a ajunge cât mai departe .