Cum e să fi diferit de mine ? Suntem oare la fel ?

Nu creștem până nu facem un lucru incredibil de pueril , nu învățăm să ne ridicăm până nu cădem cât de jos se poate . Luptăm până nu mai avem pentru ce . Călcăm în picioare tot, pentru acel "cineva" . Da , ne mai călcăm în picioare și pe noi , din când în când . Merită , în ochii noștri , în timp ce nu mai merită demult în ochii nimănui altcuiva . Le spunem "NU" cu zâmbetul pe buze , tuturor celor care ne spun : " Las-o baltă ! " . Dacă plângem , știm noi și atât . Dacă dăm pumnii în pereți , și mai urlăm din când în când : " Nu mai pot ! " , știm tot noi și atât . Ne-am săturat demult , dar mai putem . Dacă iubim , când iubim , atunci o facem cu adevărat , atunci iubim cu tot ce avem în noi . Dormim o noapte din șapte , si ne bufnește râsul din cele mai stupide lucruri . Bem cinci cappuccino pe zi , pentru că știm foarte bine - noaptea viitoare va fi exact la fel . Ne fumăm nervii și ura într-una , astfel încât nimeni să nu știe că sunt acolo . Nu mâncăm mai nimic , nu pentru că nu ne e foame , ci pentru că ne stă în gât . Cateodata nu mai putem respira , începem să tremurăm și ni se face rău - apoi ne prefacem că nu s-a întâmplat . Ne refacem mereu inima , singuri , după fiecare ruptură , doar ca să ne putem îndrăgosti iar , doar ca să se rupă încă o dată , și încă o dată , și încă o dată . Ne doare mereu , ne doare tot , dar nimeni nu are idee cât de mult . Ne ținem promisiunile , și nu ne interesează nici cât negru sub unghie până unde trebuie să ajungem ca să o facem . Suntem tari în fața celor pe care îi iubim , doar ca să știe că indiferent cât de jos ne aflăm de fapt , pentru ei mai avem o mână de întins . Întotdeauna , mai avem o mână de întins . Așa suntem noi - eu , și toți oamenii ca mine . Vezi tu , asta nu ne face cu nimic mai slabi , mai vulnerabili , sau mai naivi . Pentru că noi , măcar noi , am avut curajul ăla nebun și stupid să ne urcăm din nou , acolo în vârf , chiar dacă am mai căzut o dată . Noi nu îi lăsăm niciodată pe cei cărora le-am promis că n-o vom face , nu-i lăsăm nici când ei ne-au lăsat deja , și ne pasă până în ultimul moment - moment care îl hotărâm noi , moment care vine doar atunci când chiar nu mai putem . Și noi , ei bine noi , putem mult mai mult decât vă puteți imagina . Câștigăm ceva mai multă putere , și nu pierdem nicio șansă . Eu și oamenii ca mine , ne gândim în fiecare seară dacă și astăzi ne-a bătut inima , dacă aerul ne-a ajuns în plămâni , dacă am râs , și dacă am plâns - da , trăim . E un motiv destul de bun să fim mândrii , pentru că vezi tu , nu ne e ușor .. Dar n-o spunem niciodată !