Oare sunt eu aia ? Oare am fost vreodată ? Ahh, sau, oare eu nu am un miracol al meu, pus deoparte ? Așa, cum e în filme, știi.. Să nu mă fii văzut niciodată acolo, lângă tine, să nu mă vezi nici azi, iar într-o zi, după cine știe cât timp și câte alte iubiri, să fiu eu aia din brațele tale. Să fie liniște pentru noi, așa cum.. Eiii bine, cum nu prea a fost niciodată.
Am crescut vara asta, copilule, voiam să-ți spun asta. Vezi tu, întotdeauna te-am vrut aici, al meu. Am avut sentimentul că nimeni nu poate avea grijă de tine, că nimeni nu te poate face să râzi cu lacrimi, nimeni nu te poate ține de mână cum o făceam eu, nimeni nu poate să fie puternic destul cât să fi și tu. Parcă nimănui nu i se rupea inima cum mi se rupea mie când tu nu zâmbeai.. Ehh, și bineînțeles, am crezut că nimeni nu te poate iubi cum te iubeam eu. Mai cred asta.. Mai știu asta. Am crescut, pentru că am învățat să iert, poate pentru prima oară, de atunci. Vreau să fim fericiți, peste vreo 5 ani... Iar dacă m-ai întreba în acest moment ce mi-aș dori, ar fi să fim fericiți, amândoi, cât de fericiți putem, cât de fericiți am mai fost ! Îmi doresc să avem totul, pentru că o merităm. Îmi doresc să nu mai existe nopți albe, suspine, regrete, și o mie de întrebări fără răspuns. Îmi doresc să fim "enervant de fericiți", dar nu împreună. Nu știu dacă o să mai fiu vreodată fata din brațele tale, căreia îi bate inima cu o viteză incredibilă pentru că te știe fericit, sau o să fiu o oarecare fată de care poate ai să-ți aduci aminte din când în când. Poate ai să și zâmbești. Nu am idee unde o să fim, câte lucruri o să treacă și câte o să se uite, dar azi, tare îmi doresc să fim într-o zi fericiți. Am crescut. Vreau să ajungi cum te știam cândva, chiar dacă nu va fi meritul meu.
Știi, dacă o să mai fi vreodată acolo, așa cum mi-ai promis, știu că o să înceapă o altă viață, știu că nu ți-aș mai da drumul - dar dacă nu o să mai fi, eu o să mă descurc. Nu prea ai fost acolo, oricum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu