Uite-mă ! Încă zâmbesc , deşi nu-i zâmbetul meu . Câţi spini ai în suflet ai ştiut doar tu şi Dumnezeu . Uite cum înnebuneşti , vorbeşti singur în oglindă , laşi să curgă lacrimi pe o iubire ce n-o să se stingă . Stai departe , îmi vrei binele , să nu te-ntorci vreodată .. Te cunoşti . Poţi să mă răneşti înc-o dată . Încă o dată îţi aminteşti cum în ultima clipă ai ales să ieşi din viaţa mea să pot fi fericită . Sufletul tău în căutarea mea începe să se rătăcească , inima ta rece nu credeai c-o să iubească . Iubirea zboară întâmplător prin lume sub soare , legată strâns de piciorul unei păsări călătoare . Ai vrea să poţi să mă simţi din nou aproape , din nou sunt departe . Ai vrea să poţi să promiţi că iubirea noastră încă arde . Încă din prima secundă când m-ai văzut aveai săgeţi în piept , tu ai ales să pleci , dar inima ta te-a obligat s-aştepţi . Aveai caractere îmbibate-n orgoliu , de asta momentelor de vis le purtăm doliu . Dansezi cu pozele vechi , cazi pe gânduri în fotoliu , că ţi-ai regăsit mândria într-un alcoolic notoriu . Prin mine iubeşti , deci nu încerca să mă judeci că am uitat să te-nvăţ cum să fi tare dacă plec . Iubirea pleacă , rămân doar visele ce dor legată de piciorul unui porumbel călător . Mă vezi prea des în faţa ta , mă vezi în prea multe femei .. Ai vrea măcar o dată să mă văd prin ochii tăii . Aşa aş putea să văd ce căcături te`apasă . Şi da ! Mai ai acelaşi vis , dar oare îmi mai pasă ? Oare îmi mai pasă ? Oare îmi mai amintesc ? De noi , chiar dacă între timp ştiu că trăiesc alte poveşti ? Nu te regăseşti , te pedepseşti că nu-ţi iertam nimic . Începi să înnebuneşti când vezi că azi te văd doar un amic . Iubirea noastră-i adormită , dar ai vrea să ştii că acolo unde sunt , cu cine sunt , sunt chiar fericită . Dragostea rătăceşte peste tot nemuritoare , atârnată strâns de piciorul unei păsări călătoare .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu