Școala este un univers al cunoașterii, o lume nouă în care toate basmele și poveștile prind viață și ai cărei pereți sunt încărcați de greutatea științelor exacte. Cu toate că este doar o simplă clădire, în interiorul ei magic se armonizează toate învățăturile existente. În viziunea mea, școala este tărâmul care creează și impune valori umane. Altfel îmi va rămâne în memorie locul în care mi-ai petrecut cei 4 ani de gimnaziu. După cum vă dați seama, clasa a VIII-a este un capăt de drum pentru unii sau un obstacol de trecut pentru viitor. În fiecare an se termină câte o generație pentru a fi înlocuită de
alta, în fiecare an există copii ce se îndreaptă cu pași repezi spre
adolescență, lăsând în urmă anii fericiți ai inocenței, pornind pe
drumul lung ce îi va duce spre ideal. Acum este rândul generației mele,
care printre nenumăratele lucrări, teze și amenințările profesorilor
care spun mereu că se apropie examenul, își găsește timp să privească în
urmă și să-i pară rău, dar mai ales, să privească spre viitor și să
reflecteze asupra vieții de licean. Fiind o visătoare, mă gândesc foarte
des la sfârșitul acestui an școlar, când voi încheia un capitol ce a
durat 4 ani.. Mă voi despărți de colegi, profesorii vor fi alții, totul
se va schimba, și mereu mă voi uita cu regret în urma mea, fiindcă nu mă
voi putea întoarce niciodată. Ajungând în acest punct al vieții mele, mă hotărăsc să fac o retrospectivă a celor întâmplate. Nu mă cufund cu mult în cartea trecutului pentru că deja pe obraz simt cât de repede a trecut timpul, parcă mai ieri pășeam cu timiditate printre elevii mai mari încercând să găsim clasa în liceu. Acum noi suntem elevii "mari" pentru copiii de clasa a V-a. Mintea mi se umple de amintiri dragi și frumoase. În fața ochilor, ca un film, decurg întâmplările hazlii ce m-au marcat și pe care pe veci sufletul nu le va putea uita. La fel de dor îmi va fi și de profesorii care m-au călăuzit pe calea cea dreaptă. Trecerea timpului nu i-a schimbat. Au rămas aceleași suflete pure, nobile care ne-au iertat mereu, ne-au împărtășit din cunoștințele lor și ne-au iubit și apreciat enorm. Nu vreau să treacă vreo zi fără să-i privesc în ochi și să-mi iau de acolo încrederea și energia pentru o zi întreagă. Pe de altă parte, mă gândesc din ce în ce mai des la liceu și sper că va fi cum îmi imaginez. Cred vă vor fi patru ani în care voi învăța mult mai multe, însă sunt conștientă că odată cu intrarea la liceu voi avea mai multe responsabilități și inocența copilăriei se va îndrepta treptat de mine. Deseori mă gândesc la ceea ce mi se întâmplă, ca la o răscruce întâlnită pe drumul vieții, pe care trebuie să o depășesc.. Voi găsi puterea de a merge mai departe, căci mai am doar 3 zile și trebuie să profit împreună cu colegii mei de ultimele clipe până la despărțire !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu