Deşi nu ţi-am zis nicicând , doare , pentru că am crezut în vorbe şi am pierdut , pentru că sunt lucruri ce dor , nu fizic , ci psihic . De aceea uneori îmi doresc să mai fiu copil , căci juliturile din genunchi se vindecă mai uşor decât inimile rupte . Ahh , durere sedată . Sedată de speranţe . Speranţe spulberate , spulberate de nepăsarea ta . Şi totuşi încă neatinse , se zbat .. Se zbat degeaba pentru că eu n-o să le ating niciodată . O să mai lupt pentru asta vreodată . Le las să zboare fiindcă eu n-am reuşit , căci tu n-ai mai rămas încă puţin să-mi crească aripile să pot să zbor .. Şi totuşi uneori reuşesc să zâmbesc . E adevărat că-i un zâmbet tâmpit , că-i doar pe dinafară , căci pe dinăuntru sunt o legumă , dar contează şi uneori îmi dă o stare de bine . Zâmbesc . A venit toamna . Culori noi . E mai frig . Lacrimi uscate de adierea vântului rece de toamnă . Inimă înceţoşată . Dezamăgire şi spaimă pietrificate în mine . Clipe de linişte . Clipe de tăcere-n haos . Sunete ce le caut cu disperare sunete de care mi-e dor . [ Sunetul călătoreşte cu aproximativ 335 de metrii pe secundă , adică aproximativ o treime de kilometru , iar tu te afli probabil la aproximativ 10 km de mine . Dacă te strig acum o să mă auzi cam peste aproximativ 3 minute . ] Te strig din pragul uşii fiindcă ştiu că nu mă vei auzi . Te strig sperând că îmi vei răspunde cândva . Te strig pentru că mi-e dor de vocea ta . Te strig căci nu vreau să-ţi uit glasul . Te strig chiar dacă nu mai am voce şi putere s-o mai fac . Te strig degeaba pentru că zgomotele pe care vreau să le aud sunt mult prea departe . Tăcere din nou . Închid ochii . Mă întorc cu gândul şi cu inima înapoi puţin , pentru că mi-e dor . Mă întorc până la clipa pe care vreau s-o opresc . " Clipă , rămâi ! " Degeaba , căci e o poruncă de care timpul nu ascultă niciodată . Deschid ochii , sunt tot aici . E linişte . Îmi fac inima să bată , căci a uitat ce înseamnă să pulseze sânge într-un corp mut . Amintiri . Trecut . Imagini . Sunete . Culori . Amintiri şi iar amintiri . Amintiri ce nu mă ucid , dar fac rănile să doară şi să sângereze din nou . Şi cum să ştergi amintirile ? Că doar asta lăsăm în urma noastră . Şi uneori doar ele mă fac să zâmbesc cu ochii închişi şi plini de lacrimi . Şi zâmbesc gândindu-mă că soarele a răsărit în altă zi şi nimeni şi nimic nu l-a oprit . Şi poate cândva ... O să ajung să visez . O să ajung să iubesc . O să ajung să nu mai iert ceea ce mi se greşeşte . O să ajung zâmbesc cum o făceam odată , nu doar pe dinafară . O să-mi recapăt sufletul smuls cândva . O să zâmbesc pentru cineva mai special decât tine şi sper să merite , căci tu n-ai meritat . Şi n-o să plec niciodată aşa cum ai făcut-o tu . Pentru că eu n-am încercat decât să iubesc un suflet cu o inimă de piatră care nu ştie să iubească , ştie doar să urască . Şi totuşi n-o să te uit . Îi ţin minte pe toţi care au plecat . Şi cât de drag îmi erai odată . Şi la câte aş fi renunţat doar ca să te văd fericit . Poate cândva o să citeşti din întâmplare aceste rânduri , în care aş vrea să fi ce nu mai eşti . Şi să ştii că n-am să strivesc eu visul sub picioare , aşa cum ai făcut tu . Eu n-am să pătez cu vorbe ce mi-e drag . Aş fi putut să spun că eşti ca oricare , dar n-o voi face . Căci oricine poate ajunge la tine , te poate atinge , te poate răni şi părăsi şi să ştii că eu n-am vrut decât să te iubesc şi să te văd fericit . Păcat că ţie nu ţi-a păsat deloc . Eu am vrut să-ţi fie bine .
Şi ştiu că poate cândva vei trece pe aici şi ştii foarte bine că despre ţine e vorba [...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu