Orice poruncă îţi îndeplinesc, dacă vrei pot chiar să nu mai zâmbesc , dar vreau măcar o dată să-ţi mai vorbesc , vreau să pot să-ţi spun : te iubesc .

Toate vin şi pleacă . Nu rămâne nimic în loc , nu rămâne nimic la fel .. Decât un singur lucru rămâne neschimbat şi intact : AMINTIREA . Plăcute sau mai puţin plăcute , amintirile rămân mereu şi nu poţi să le schimbi cum vrei tu şi oricât ai vrea să uiţi , să fugi de ele , nu ai să reuşeşti . E de ajuns un lucru , un cuvânt , un gest şi ţi se derulează tot în faţa ochilor fără să vrei . Poţi să fugi ore , zile , săptămâni , ani , e de ajuns o secundă să priveşti înapoi şi să realizezi că nu ai ajuns atât de departe . Eşti mai aproape decât crezi de ce a fost odată . Şi începi să-ţi aminteşti cât de bine era lângă el , ce fericiţi eraţi împreună . Şi îţi aminteşti că nu l-ai primit înapoi de câte ori te-a rugat . Nu i-ai arătat cât ai ţinut la el atunci când eraţi împreună pentru că erai prea ocupată să cauţi perfecţiunea şi căutai ceva mai bun fără să realizezi că aveai lângă tine un suflet cald care te iubea . Şi acum realizezi că ai greşit , doar că e prea târziu .. Dar şti ce ? Zâmbeşte ! Măcar ai ramăs cu amintirea .. De fapt , ce să faci cu ea dacă el nu mai e lângă tine ?! Chiar şi aşa , zâmbeşte şi gâdeşte-te cât te-a iubit , în timp ce tu ai uitat să-i arăţi cât ţi la el . Ehh .. Ştiu , e greu să zâmbeşti . Te doare .. Şi îţi vine să plângi când îl vezi cu alta .. Dar întreabă-te şi de ce când îl vezi cu ea de mână , lasă capul în jos ? Pentru că regretă ! Tot ce trăieste e o minciună pentru că îi e dor de tine şi totuşi se mulţumeşte cu ea , pentru că ştie că tu n-o să-l accepţi . Şi ciudat că nu poţi să accepţi nici pe altcineva pentru că te-ai închis prea mult în tine şi nu vrei să accepţi realitatea . Trăieşti în întuneric , iar ceilalţi te privesc insistent . Citeşti ura , invidia şi indiferenţa în ochii lor şi ştii că vei rămâne aşa până ce unui suflet blând i se va face milă şi te va elibera .. Iar acea zi va însemna începutul unei noi vieţi în care lui nu-i vai mai fi permis să intre . Şi e ciudat că nici pe el nu-l mai vrei , dar nici pe altcineva nu accepţi cu uşurinţă . Şi cauţi pe cineva să fie ca el , dar nu îl vrei pe el înapoi . Şi e imposibil să găseşti , căci toţi suntem diferiţi , gândim diferit , iubim diferit şi o arătăm în felul nostru , avem calităţile şi defectele noastre . Nimeni nu e la fel şi de cele mai multe ori încercăm să fim perfecţi , să scoatem în evidenţă calităţile .. Dar cei de lângă noi trebuie să ne cunoască şi defectele , să ne iubească şi să ne accepte aşa cum suntem . Nimeni nu e perfect pentru că perfecţiunea nu există decât când iubim cu adevărat . Atunci eşti prea ocupat să iubeşti şi nu ai timp să observi defectele , până şi cel mai mare defect îl consideri perfect .