Trăim într-o lume plină de ură şi invidie în care dragostea şi iubirea stau într-un colţ uitate de toţi şi toate . Trăim într-o lume în care nu există prieteni adevăraţi . Sunt doar nişte umbre , nişte umbre reci care sunt lângă tine doar atunci când e soare , iar când e frig şi rece , dispar . E o lume egoistă care vrea totul pentru ea , care nu vrea să împartă cu tine nici fericire , nici zâmbete , nici lacrimi .. NIMIC .. ! Toţi trăiesc pentru ei , nu le poţi pătrunde în suflet şi dacă ai reuşi , n-ai găsi nimic acolo . E gol .. Sau e numai invidie , nefericire şi într-un colţ e puţină iubire şi fericire . Până şi ele sunt triste şi uitate acolo , pline de praf . Nu-i pasă nimănui de ele . Nu poţi avea încredere în nimeni . Te uiţi la un copil şi vezi cât e de fericit .. Pentru că nu-i pasă de nimeni . Are lumea lui , zâmbeşte şi nu o face pentru că are nevoie de ceva , ci pentru că e fericit . Aşa am fost şi noi . Poate încă mai suntem . Pentru câteva secunde stai şi ascultă copilul din tine care a fost uitat de mult timp . Am uitat să mai visăm , însă nu am uitat să ne preocupe grija de ceilalţi . Am uitat să iubim , însă nu am uitat să urâm . Am uitat să zâmbim , însă nu am uitat să plângem . Am uitat să dăruim afecţiune , însă nu am uitat să frângem inimi . Aşa sunteţi toţi . Eu ? Eu nu sunt aşa .. Eu nu vreau să fiu aşa . Eu vreau să fiu altfel . Vreau să fiu un copil . Sunt fericită şi am imaginaţia de partea mea . Eu nu visez numai atunci când dorm . Eu visez mereu ! Încerc să închid ochii în faţa răutăţii celorlalţi ca să-i pot vedea ca pe nişte prieteni . Nu vreau să privesc realitatea . E mult prea crudă şi aiurea .. Şi oricât de tristă aş fi , zâmbesc ! Văd atâtea lacrimi în jurul meu încât nu vreau să încurc pe nimeni cu ale mele . Încerc să le şterg pe ale lor şi să readuc un zâmbet pe buzele lor . Încerc să le cos rănile cu un glas dulce . Ne pierdem într-o lume plină de minciună în care fiecare are o mască pe care o poartă mereu . Adevărul e prea greu de suportat şi ne minţim unii pe alţii . Ne minţim pe noi înşine . Adevărul doare şi uneori îl spunem pentru ca cel din faţa noastră nu merită altceva şi încearcă să închidă tot cu " Hai să uităm ! " sau " Asta a fost , hai să terminăm povestea asta odată ! " . Normal , lui îi e uşor să uite şi să şteargă cu buretele tot .. Şi pe tine să te lase să pluteşti în minciună , dar nu ! Tu nu asta vroiai să auzi . Tu vrei să auzi adevărul . Tu vrei să închei tot . Nu vrei să laşi povestea asta fără sfârşit . " Eşti atât de copilă ! " .. Da , aud asta foarte des şi sti ce ? Nu vreau să mă schimb . Mi-e bine aşa . Şi nu nu sunt o copilă ! Încerc să fiu .. Oricum , nimeni nu-mi ştie problemele şi nimeni nu mă poate ajuta . De ce să mă complic ? Nimeni nu e în stare să poarte o luptă pentru el însuşi , dar să mă ajute pe mine . Toţi vreţi să mă ajutaţi , dar nu vedeţi că aveţi nevoie de ajutor mai mult ca mine . Eu am învăţat să lupt şi singură . Nu sunt chiar atât de copilă , chiar dacă asta dau de înţeles . Voi credeţi că aveţi probleme . Ce probleme mă ? Păi dacă aţi fi fost în locul meu , aţi fi înţeles . Şi nu aţi mai fi plâns la o amărâtă zgârietură .. Dar asta este . Nu suntem toţi la fel ! Voi rămâneţi la fel în lumea voastră , eu într-a mea . Lăsaţi-mă pe mine în pace . Ajutaţi-vă pe voi . Copil naiv .. Da , asta vreau să fiu . Mi-am pus sufletul în mâinile tale . Sunt ca o marionetă . Ai grijă cum tragi de sfori . Nu vreau să cad . Am căzut de mii de ori din cauza altora . Nu încerca să mă iubeşti decât dacă eşti sigur că o să reuşeşti pentru că trăim într-o lume de plastic în care toţi suntem niste păpuşi , iar aţele de care atârnăm sunt cele mai mari şanse care ne apar în cale . Şi dacă nu ştim să profităm de ele la timp , se rup una câte una . Şi putem pica oricând şi ne putem rupe în bucăţele în fiecare secundă de un infinit de ori .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu