Ahh , la naiba . Viaţa mea ?! Păăăi ... Am iubit , am urât , am vorbit frumos , m-am uitat urât , am ajutat , am futut în gât , am plâns , am râs , am dat palme , dar am şi luat .

Când te depărtezi de cineva şi dispari pur şi simplu din viaţa sa din cauza invidiei celor din jur sau dintr-o prostie , laşi răni imense care cu timpul se închid şi devin cicatrici .. Dar şti .. Şi cicatricile dor câteodată . Când crezi că ai uitat tot şi rana s-a închis , e de-ajuns să te întorci câteva secunde în trecut şi să te laşi purtată pe aripile amintirilor , dupa care să îmbrăţişezi trecutul de care cu greu te mai desprinzi , în timp ce cicatricea se deschide şi rana se adânceşte mai mult .. Şi doare nu neapărat că ai plecat fără motiv , ci faptul că e singura persoană care poate să te ajute să închizi rana , iar pe ea n-o interesează . Ţine la tine şi şti foarte bine asta , dar teama şi orgoliul o împiedică să te ajute . De ce întotdeauna te ataşezi de persoana nepotrivită ? De ce ajungi s-o iubeşti şi să nu te accepte din cine ştie ce motiv prostesc ? Şi mai ales când îţi arată că îi pasă şi nu poţi să renunţi şi cauţi motive , care ştii că nu sunt adevărate . Tu doar încerci să te depărtezi înainte , să laşi urme şi exact când eşti gata să renunţi , intervine ceva şi te surprinde într-un mod cât se poate de plăcut şi atunci cum să renunţi ? Şi dacă nu vrea nimic de ce nu te lasă să renunţi la această bătălie pe care o porţi în zadar , dar de ce nu îţi spune ? Ce o împiedică ? De ce îi e teamă ? De ce face asta ? Poate chiar ţine la tine şi îi e teamă să vorbească . N-o spune în cuvinte , dar şti perfect ce simte . Te uiţi la ea şi vezi un copil , priveşti în ochii ei şi citeşti inocenţa , îi pătrunzi în suflet şi te regăseşti acolo . Te-ai agăţat de sufletul ei de copil şi nu vrei să-i dai drumul pentru că sti că are nevoie de tine copilul din ea şi pentru că vezi în ea tot ce îţi lipseşte ţie . Vă completaţi perfect unul pe celălalt , dar nu înţelege . Nu înţelege că vrei să zâmbească doar pentru tine . Şi asta te răneşte . O rană simplă la început , o rană neimportantă , dar care se măreşte tot mai mult cu trecerea timpului .. Până încetezi să mai lupţi şi rana se închide încetul cu încetul , dar nu scapi . Ştiu că asta ai vrea dar rămâne o urmă . Rămâne cicatricea şi e trist că nu e singura rană . Şi ce să faci cu o inimă cicatrizată ? Şi toate astea pentru ce ? Pentru că nu înţelege că eşti un simplu om .. Un visător .. Ce o iubeşte enorm ! <3