În mâinile timpului .. Secundele se sparg .. La fereastra veşniciei , strângem în palme mii de cioburi ca să nu mai simţim singurătatea .. Dar totuși , bine că avem amintirile cu noi .. Ahh , și ce divin păşesc vorbele mele în locul în care m-ai abandonat .. Și cât de rău te sperie acum gândurile pe care le-ai lăsat părăsite în mintea ta . Aş vrea să cred că acolo sus , tu încă mă veghezi , chiar de știu că nu prea poţi .. Chiar dacă timpul repede-a trecut , și nu mai sunt deloc copil , încă-mi lipseşte dragostea , dar mai ales o vorbă bună spusă , atunci , cândva .

M-ai luat de mână cu o ușurință incredibilă . Ai zâmbit ca un prost , fără să ai cea mai mică idee ce faci . Ai pus la locul lui un suflet , ai șters un semn de întrebare și ai reușit cumva să calmezi o furtună care distrugea absolut tot în mine . De data asta , te luasem în brațe să îmi demonstrez că încă mai pot s-o fac . Te luasem în brațe și pentru că aveam nevoie de asta , pentru că nu ai idee cât de dor putea să îmi fie de tine , la fel cum nu ai idee nici cu câtă dragoste m-am agățat atunci de gâtul tău . Aveai un râs atât de inocent încât mă speria . Eu am zâmbit cu toată naivitatea mea , am zâmbit cu adevărat după mult , tare mult timp , lucru care mă speria mult mai tare decât râsul tău , lucru care aproape că mă durea , dar .. Nu avea cum să mai doară , nimic , nu atunci , nu cu tine . A fost prima noapte când am adormit mai devreme de 3 , știi , cu un zâmbet ciudat de dulce pe buze , și cu o liniște asurzitoare care se întindea în mine , peste tot , umplea fiecare gol și .. Ahh , câte goluri trebuiau umplute cu liniștea aia și cu tine ?! Tu stăteai rezemat de un perete , suflai constant tot fumul ăla din tine spre mine , ca și cum s-ar fi prăbușit ușor în fața mea tot ce-ai fost și nu mai vrei să fi . Te uitai în gol , mă țineai lipită de tine si iubirea ta , care fusese , sau încă era , te uitai în ochii mei , în sfârșit , și mă întrebai , așa , pur și simplu : " Ce e cu zâmbetul ăsta ? " Îmi venea să te lovesc , să te trântesc , să te omor , să îți spun atâtea , să urlu la tine , să plâng , să te rănesc , să .. să te distrug . Asta îmi venea să fac . În schimb , am zâmbit , m-am întors , te-am sărutat , și n-am scos niciun cuvânt . Ce pizda măsii să fie cu el , copilule ? Ești tu , bineînțeles că ești tu , tot tu , da , ești .. Încă ești tu .