E o poveste fără nume și fără autor ..

- Dacă n-ai dreptate ? Hmm ? Ce te faci tu atunci ? Poate e o greșeală , o mare greșeală …

 
- Nu se mai numește greșeală când e singura opțiune . Lucrurile nu rămân , eu am înțeles , fă și tu un efort . Hai , nu mai țipa ! Timpul meu , timpul lui , s-au dus dracului . 

- Nu te doare ?

- Nu . Nu știu .

 
- Mă minți .

 
- Nu mint . Pur și simplu nu mai simt . Ce să mai doară , spune-mi tu mie ? E obișnuință , o obișnuință urâtă care crește cu greu , așa , în timp .. Mă bucur că am ajuns aici , în sfârșit .

 
- Niciunul dintre voi nu se mulțumește cu o explicație ca asta . Auzi tu , obișnuință !

 
- Nu trebuie să mă crezi , nici să mă înțelegi . Eu m-am obișnuit cu ideea că l-am pierdut demult .. De fapt , de când îl aveam . Mă auzi ? Îl aveam și nu era al meu ! Dar eram tare nebună atunci și îl iubeam al dracului de tare . M-am obișnuit să-l văd mereu , știind că m-a iubit în felul lui pe care nu îl mai concep acum . S-a dus , ce să mai .. Iar apoi , el e inteligent și tare ca o stâncă , știi ? El s-a obișnuit să nu mai fiu totuși a lui , probabil .
 

- Îl regreți , PROASTO , îl regreți , și ai spus că n-o s-o mai faci . Te încrunți , și strângi din degete .. Dar mai ales , nu mai îmi zâmbești când te întreb de el !

 
- Ce vrei acum , să îți râd în față ? Nu îl regret .. Ce fel de ființă își regretă iubirea ? Cresc . Lasă-mă să cresc , fără să mă distrug iar . Ia mai lasă-mă în pace .. Tu nu știi cum a fost !

 
- Știu . Și el ? Cu el ce se întâmplă ?

 
- El e bine , mereu o să fie bine . El nu uită , și nu se schimbă . El nu cade , și eu știu asta mai bine ca oricine .  E de fier și se vindecă  repede .. Pe dracu` , nici nu se lovește ! Iubește și pleacă , mai iubește o dată , și încă o dată , iar dupa aceea îmi zâmbește în față și se uită în ochii mei de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic ..

- Te descurci ? Spune-mi tu, te descurci ? Ești tu în stare ?

  

- Ți-am răspuns . OBIȘNUIȚA ! Sunt obișnuită să mă descurc . O să privesc înainte . Știu că și el face același lucru . Îmi pare rău că nu pot să-ți povestesc despre el , zâmbind , ca altădată .. Dar o s-o fac într-o zi , îți promit . Mă mai apasă doar un dor care nu are cum să nu apese , nu are de ce să dispară .. Știi , e un dor frumos , și îmi place să îl păstrez . O să zâmbesc din nou cu o amintire câteodată atât de vie , încât încep să tremur , iar altădată atât de moartă , încât mă îngrozește .