Allergic to bitches .

Nu era un oraș mare , dar străzile erau pline , pline de oameni care se plimbau aiurea , fără să știe unde merg , fără să conteze , fără să se grăbească , fără să aibă idee în ce pat se trezesc mâine dimineață . Pline de oameni , o mulțime de oameni - și totuși gol . Nu am văzut niciun om , nici măcar unul , care să aibă zâmbetul ăla pe față pe care îl aveam noi doi , nu am văzut pe nimeni așa de fericit cum eram împreuna . Nu am văzut pe nimeni în ochii căruia să se vadă că iubește , atunci , exact în momentul ăla , cât mai poate , cât mai are timp . Nu am văzut pe nimeni ca tine , ca noi - pot să caut încă o viață de acum și n-o să găsesc , știi ? V-aș scrie despre el romane , cum am făcut de atâtea ori , cu diverși , dar adevărul e că m-a lăsat fără niciun cuvânt . Am rămas fără nicio șoaptă măcar pe limbă să vă explic , vouă , sau mie , am rămas în mijlocu` străzii , cu capul întors în spate , în picioare , deși îmi tremurau genunchii și inima îmi sărea din piept , am rămas cu parfumu` lui pe hainele mele , pe pielea mea , și în mine . Am rămas îndrăgostită de el - și nu vă pot spune nimic mai mult , pentru că nu știu ce se întâmplă . De fapt , nu-mi mai pasă de ce se va întâmpla . Știu că îl iubesc , și știu că mă iubește . Știu că lucrurile nu o să rămână așa , știu că suntem frumoși și știu că cineva acolo sus o să facă să ne fie bine . Am rămas cu el , îl am pe el . Am rămas cu noi , și avem tot . Știu că o să-mi plâng iar nopțile , o să-mi consum iar minutele , o să mă cert iar cu mama pe factura aia nenorocită , știu că n-o să fie ușor , iar știu toate astea , la fel de bine cum știu că nu îl dau , nu îl las , nu mă interesează . La fel de bine cum știu că E AL MEU ! Și cumva , într-un fel , în care știm doar noi doi , a rămas AL MEU , și eu am rămas A LUI .. Și mai știu ceva ! Mai știu că voi toți ăștia din jurul meu , toți care îmi stați în cale , toți la care "vi se rupe și vă e bine" , nu aveți ce avem noi doi . Și nu o să aveți , pentru că e în mâinile mele , eu în ale lui , iar acum suntem doar eu , el , și restul lumii . Știu că doar el mă ține așa de mână , doar el îmi zâmbește cu toată ființa lui , doar el se uită în geamuri la "noi" , doar el nu vorbește cu mine jumate de ora dacă îi spun o dată : " Taci ! " . Știu că pentru mine , mai e doar el ! Cine e el ? Deocamdată , tot . Mă întreb cât o să dureze până când străzile alea nu o să mai fie goale și o să fie pline de noi ? Oricât ar dura - tot aici , tot eu , tot tu , tot noi , tot a lui - acum , și cu puțin noroc , mereu ! TE IUBESC !