Allergic to bitches .

Aud cum se lovesc fulgii de zăpadă de fereastra mea . Nu am timp . N-am timp să mă uit pe geam , n-am timp să ies afară şi să simt , nu am timp să nu îmi convină că ninge , nu am timp de nimic . Mă învârt fără niciun sens , caut disperată şi nu am idee ce , aşa că mă trântesc în mijlocul camerei şi încep să ţip .. Iar asta a fost tot . Unii o numesc nebunie , alţii o numesc descărcare , alţii o simplă reacţie , dar eu o numesc obişnuinţă . Da , cad câteodată undeva în mine , pentru că poate am nevoie .. Da , ţip şi admit că sunt pierdută . Mă ridic apoi ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat , a fost o scenă , iar eu am toată piesa . Mă sperii imediat ce se ia curentul şi văd o umbră în spatele meu . Rămân rigidă câteva secunde , iar apoi încep să râd de cât de naivă pot fi . Ies din casă , în ninsoare , în întuneric , singură , şi caut . Mai găsesc o fiinţă care e în stare să iasă afară cu mine , din compasiune , milă , sau poate suntem toţi în aceeaşi oală . Vorbim despre tot felul de lucruri şi umblăm de pe o stradă pe alta , şi acum râdem fericiţi . Arătăm tuturor că ştim să zâmbim , să râdem şi să nu ne pese .. Iar ce e în noi , asta ştim doar noi . Nu vrem să ştie ei .. Oricum , şi ei sunt la fel . Şi ei sunt dezamăgiţi de ce-au făcut ieri . Şi lor le e frică de eşecul de mâine . Nici ei nu ştiu ce o să mai fie azi . Şi ei sunt disperaţi , dar uite că râd .. Cu toţii râdem . Şi ei regretă , dar au orgoliu . Şi lor le e dor , dar se mulţumesc cu alţii .. Cu cei care le-au rămas . Şi mă uit la ei cu puţină milă , când ştiu că nu sunt mai bună ca ei , şi mă uit apoi la tine şi sunteţi la fel . Şi uite-l cum îi spune că o place , când de fapt iubeşte pe altcineva . Şi uite cum o ajută , dar le zice celorlalţi despre o alta . Şi uite cum se uită la ea , dar nu se desparte de cealalta . Şi uite cum o vrea , uite cum tânjeşte după ea , dar se dă doi paşi înapoi şi îşi întoarce din nou privirea , cu aceeaşi figură dezamăgită , şi rămâne la cealaltă .. Pentru că nu îndrăzneşte să ceară ce nu poate avea . Şi uită-te la tine ce urât îl priveşti , uite cum îţi e scârbă de ce face şi uită-te cum nu spui nimic , conştientă fiind că faci la fel . Şi mă priveşti din nou , să fii sigur că tot la tine mă uit , zâmbeşti şi mă prinzi de mână , dupa care mă iei şi mă bagi iar în jocul ăla al tuturor în care ştim să ne prefacem că suntem bine . Nu mai ştim demult să recunoaştem că nu e bine , şi că de fapt nu ştii dacă e bine , nu ştii nimic din ce e în jurul tău , nici măcar nu ştii cine eşti şi ce vor toţi de la tine .. Dar atunci când nu te văd toţi şi te minţi singur în fiecare zi , mai cazi şi tu . Şi atunci îţi permiţi să ţipi , să zbieri şi să accepţi că nu ai nimic , că nu ai avut niciodată sau ai pierdut şi te-a durut prea mult . Atunci îţi permiţi să fii lacom şi să vrei tot ce nu ai , tot ce vezi doar în filme , să te târăşti după viaţa perfectă pe care o vezi la toţi şi nu o are nimeni , oameni care tânjesc şi ei la rândul lor după viaţa ta perfectă .. Dar ăştia suntem , aşa facem toţi . Şi ei , cei care par atât de puternici şi nepăsători , şi ei sunt singuri , şi ei sunt învinşi , şi ei realizează câteodată .. Însă pe tine te văd în fiecare zi , te văd fericit şi sigur pe tine , când ştiu , ştiu că nu eşti aşa . Şi de atâta timp niciodată nu am auzit-o de la tine .. Dar azi , acum , dupa ce ai râs lângă mine o noapte întreagă , te-ai aşezat pe picioarele mele , te-ai uitat la mine , şi ai început să plângi . Nu e un fapt care să mă bucure , dar nici nu ştii cât de mândră mă simt .