N-ai tras niciodată o linie de final când era vorba de noi .. Pentru că ai șters-o ori de câte ori am tras-o eu . Eu nu am știut să te țin , iar tu nu ai știut să mă lași . Te iubesc , blegule .

Îți scriu acum ție , pentru că nu am făcut-o niciodată . Nu ți-am scris , nu ți-am spus și nu te-am lăsat să știi ce însemni de fapt , pentru mine . Însemni mult , mai mult decât crezi . Și nu pentru că nu observi lucrurile cum sunt , ci pentru că însemni mult mai mult decât te-am lăsat eu să vezi . Tot ce spun , spun pentru că vreau să știi că nu ai făcut tot ce ai făcut fără să observ . Vreau sș știi că am observat tot , și ar fi prea puțin spus că am apreciat . Nu te-am înțeles niciodată , dar am avut egosimul să te las întotdeauna să continui . M-am simțit vinovată , dar probabil nu destul cât să te opresc . Nu am vrut să te opresc să mă iubești , pentru că poate era lucrul de care aveam cel mai mult nevoie , de fiecare dată . Nu știu dacă ți-am mulțumit vreodată . Dacă nu , nici n-o voi face , pentru că sunt lucruri prea mari pentru a le acoperi cu un "mulțumesc" . În plus , niciodată nu aș putea să îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut să îmi fie mie bine . Nu îmi dau seama care dintre noi doi a fost mai prost , dar știu că ție ți-a picat mai prost .. Din ce în ce mai prost , cu fiecare ... Fiecare dată când te-am mințit , fiecare dată când am plecat , fiecare dată când eram cu el , fiecare dată când nu te-am vrut , fiecare dată când nu mi-a păsat , fiecare dată când nu te-am văzut , sau nu am vrut să te vad . Fiecare dată când nu te-am iubit așa cum ar fi trebuit să o fac . Ai ținut de mine și te-ai încăpățânat să nu renunți , orice aș fi fost eu capabilă să fac . M-ai judecat și m-ai înțeles , m-ai certat și m-ai iertat , întotdeauna , cu aceeași privire din ce în ce mai dezamagită de cum înghite fiecare mic lucru venit de la mine . M-ai ținut de mână și m-ai tras înainte când n-am mai știut pe unde să o iau . Ai căzut de mii de ori și nu te-am tras niciodată , nu mi-ai cerut și nici nu ai așteptat . Ai zâmbit întotdeauna o dată cu mine , indiferent de cum îți era ție . Mi-ai demonstrat demult , și continui să o faci , că nu "toți sunt la fel" .  Ai tăcut , oricând a trebuit să o faci , și ori de câte ori ai fi avut dreptul să nu o faci . M-ai iertat , de milioane de ori , și m-ai lăsat cel puțin să cred că ai și uitat , tot ce am știut să fac , în așa fel încât să nu uiți . Pe mine nu m-ai uitat . Nu m-ai uitat niciodată , oricât ai fi fost plecat și oricât ți-aș fi zbierat în fața ușii să mă uiți . Te-ai intors la mine fără să te chem vreodată , fara să știi dacă măcar , vroiam să te întorci . Ai venit , ai venit întotdeauna și nu ai plecat până "nu mai aveam nevoie de tine" . Adevarul e că întotdeauna am avut nevoie de tine . Asta o știi , o știi pentru că am fugit la tine mereu . Am știut că tu ești singurul . Singurul care putea să se trezească la trei dimineața dacă îl sunam plângând , singurul care mă primea la el acasă , singurul care stătea cu mine până la șapte să mă asculte , singurul care mă ridica în picioare când nu vroiam să mă ridic , mă lua în brațe și îmi spunea : " Lasă , micuțo , e un prost , și nu te merită . Trecem noi și peste el " . Eram noi , nu era niciodată "treci tu" , nu , treceam "noi" . Și așa era . Nu m-ai lăsat niciodată singură . Nu o să am vreodată tupeul nesimțit de a îți cere să rămâi . Dacă o să vrei să pleci , să știi că nu am să te judec , pentru că ar fi trebuit să pleci acum tare mult timp , poate încă de la început . Ai rămâne probabil cea mai frumoasă amintire a mea , cea mai liniștită și cea mai lipsită de întrebări sau dubii . Oricât ai fi de departe , pentru mine vei rămâne cel mai aproape , pentru că așa ai fost întotdeauna . Să nu mă uiți chiar dacă doare , pentru că dacă tu nu renunți , eu nu mai fug .