Nu mă placi ? Extraordinar ! Vino , te rog , ia un loc , şi aşteaptă .. SĂ ÎMI PESE !

Privesc în jur .. Şi nu am nicio direcţie încotr-o să merg .. Dar tu ştii că vin către tine . Nu mai vreau să cad în braţele tale , căci am căzut de mii de ori . Mă clatin uneori , după care ameţesc şi mă pierd , dar rămân în picioare ! Ahh , sunt puţin prostită de amintiri , de un zâmbet de-al tău , de o strângere în braţe pusă bolnav pe repeat , de un sărut brutal furat de ochii tuturor , de drogul meu de care ştiu că trebuie să mă las cât mai curând . Ştiu , ştiu , ştiu . Şi ştiu degeaba ! Te aprinzi uneori în întunericul meu şi mă sperii .. Credeam că ai plecat de lângă mine .. De fapt , mi-ai spus că pleci ! De ce te-ai întors şi ai făcut nenorociţii ăia de paşi ? De ce ai ales asta ? Nu ştiu dacă îţi e bine sau rău , nu ştiu dacă vrei să te iau în braţe sau dacă vrei să fug departe sau dacă iubirea asta cretină în care cred de una singură are vreun final .. Un final aflat într-un punct , mare şi gros , cu o linie bine definită , în care se află o ultimă lacrimă şi un ultim sentiment . Ştii , chiar nu ştiu nimic din tot ce se întâmplă , dar nici nu vreau să-mi pese , căci nu mă mai doare . Şi azi , nu îmi mai e nici măcar dor . M-am transformat într-o piatră fericită în ochii tuturor .. Însă , lângă tine , am rămas tot copila aia rebelă cum mă ştii doar tu şi nu mă ştie nimeni altcineva ! Cea care te ţine de mână , te înjură , te plesneşte , te sărută din când în când , te strânge în braţe , te muşcă de buze şi râde , râde cu toată iubirea ei puerilă care merge prin timpul ei , prin timpul tău , prin timpul vostru . Râde cu fericirea voastră şi cu ochii tăi .