Trecea peste fiecare zi , o începea şi o termina cu un zâmbet , unul din inimă , şi aproape că uita .. Uita că mai avea doar jumătate din inimă .

Învăţase să înghită în sec şi pur şi simplu să nu îl mai ceară înapoi şi nici să nu îşi mai dorească să se întoarcă vreodată . Învăţase să-şi trăiască simplu viaţa , fără prea bine cunoscutul parfum , fără prea multe regrete sau lacrimi ce nu-şi aveau rostul .. Dar ştia prea bine că era mare păcat faptul că s-au dus dracului două suflete care puteau să moară cândva unul pentru celălalt . Era conştientă că nu mai conta când sau cum s-au întâmplat toate astea . Dezastrul ei era că el plecase , iar orice alt detaliu era inutil . Nicio seară nu era altfel . Se îneca în rutina ei , nu mai vărsa nicio lacrimă şi uitase să mai spere sau să viseze la orice . Îşi amintea câteodată cum auzise mai demult , cu un glas puţin tremurat din gura lui , un " Nu ştii cât înseamnă asta pentru mine ! " . Asta îi aducea un zâmbet pe buze şi îi arăta încă o dată câtă dreptate avea el în tot ce spusese .. Iar ea nu va ştii niciodată , că Făt-Frumos al ei a lăsat-o exact aşa , stând pe pervaz de una singură , timp de un an , fără să-i fie prea clar cât a însemnat ea pentru el .. Dar claritatea aia nici nu a existat vreodată . Acum îi e bine şi este împăcată cu unele idei , cu toate că are momente când înghite încă o dată tot ce ar mai avea de spus .. Şi cu zâmbetul pe buze şi cu pumnii strânşi  ..

Ahh , la dracu` ! 

Proasta nu a ştiut niciodată cum să facă să nu i se mai rupă inima în două , într-una , iar , şi iar ..