Plină de ei , goală de mine . Mă completează incredibil de bine , fac un întreg , fără să fie acolo . Așa , pentru că au fost . Pentru că în mine trăiesc , respiră mai rar și inima nu le mai bate atât de tare , dar destul cât să îmi amintesc de ei .. Nu au plecat niciodată de lângă o fraieră ca mine .. Și totuși nu am uitat nimic .

Tremur . Tremur de mai mult de 24 de ore , tremur încet și des , clipesc mult și nu mă concentrez pe nimic . E ciudat să te întrebi : " Ce e cu mine ? " . Cum dracu să nu știi ce e cu tine ? Nu înțelegi , nu încerci , nu vrei , e mai bine când nu ai nici cea mai mică idee . Tremur de ciudă , de nervi , de regrete , de urme , de dorință , de dor , de impactul trezirii la realitate . Mi-e al dracului de dor , de vremurile alea când nu știam dacă trece un minut sau o zi . Încă o dimineață lângă tine , încă o noapte departe . O ceartă urâtă și o mie de gânduri care îmi treceau simultan prin minte , toate legate de tine,  fără să duca undeva . Mi-e dor de tine ocupând o parte din mine , trăgând de tine ca de o sfoară , acceptând și prefăcându-mă că nu văd , doar ca să fi acolo . Am aruncat sfoara aia , demult , dar nu prea departe . Din când în când , o mai ridic . Nu trag de ea , dar nu suport să nu o mai am măcar în mână . Nu mai e iubire , nici pe departe , nici cea care a fost , niciun alt fel . E doar dor . Un dor nebun , o ciudă care apare și dispare într-una și o mie de întrebări : " Oare ce-ar fi fost dacă ... ?  " . Urăsc să nu mai fi aici . Urăsc să fi fost vreodată . Urăsc faptul că nu dispari , urăsc faptul că nu te las să pleci fără să îmi dau seama . Cel mai mult însă urăsc faptul că nu știu cine ești tu , cine sunt eu .. De fapt , cine suntem noi ? Ar putea fi el , a fost mereu el , sau poate celălalt , poate celălalt . Nu știu . Probabil sunt toți . Sunt ei trei . Sunt cei trei care refuză să iasă o dată pentru totdeauna din viața mea . Sunt cei trei care mă derutează , sunt cei trei pe care i-am înfipt în mine cu dorințele mele cu tot atât de adânc încât nu îi mai scoate nimeni . Nu sunt egali . E el , care a fost mereu , el și restul .. Nimeni nu o să fie ce e el . E celălalt el , care probabil și-a câștigat locul în timp .. Și încă un el , care nu știu cum a apărut și cum a rămas totuși undeva în mine . Și îmi e dor , îmi e dor de ei pe rând , tremur și suspin , țip și mă ascund , pentru că sunt aici , îi simt , și nu vreau , nu ar trebui , mă agită și mă distrug . Mă întreb pentru ce , pentru cine ? Nu am niciun răspuns .. Dar încă tremur .. Parcă mai intens , încât nu mă pot opri și mă simt așa cum nu m-am mai simțit de ceva timp . Si iar tremur .. Mă ridic din pat și îmi dau prosopul jos . Nu simt nimic , nu văd nimic , nu contează nimic . Decât să mă gândesc la tot ce contează . Mai bine , nu contează nimic . Încă zâmbesc .. Zâmbesc pentru că pauza mea de fericire nu s-a terminat . Nu , scumpii mei .. Eu încă sunt fericită .