Nu am să scriu niciodată ce vrei tu să citeşti , ci doar ce am trăit . Nu am niciun pic de ruşine , nu mă ascund de nimic şi sunt sătulă de secrete ale vieţii . Şi uite aşa văd cum trec anii , îmi descopăr fericirea şi aştern totul în cuvinte .

Mama începe să înjure . Mi-a căzut pătura de pe mine şi îmi e frig . Alarma sună pentru că am uitat s-o dezactivez . Ce început de weekend minunat .. Mama m-a învăţat de când eram mică să am grijă de lucruri . Nu mi-am pierdut cheile , nu mi-am pierdut în general nimic material , dar nimeni nu te poate învăţa cum să nu pierzi persoane . Pot face oricând o listă cu sute de persoane care îmi sunt indiferente sau la care nu ţin .. Dar pe cât e de frumoasă viaţa asta , pe atât e de curvă . Nu te va lăsa niciodată să-i pierzi . Ai să pierzi cei mai buni prieteni , ai să pierzi oamenii de care depinzi , ai să pierzi acei 2-3 oameni pe care nu ai vrea să-i pierzi niciodată . Şi o să rămâi şocat , o să rămâi şocat că "tocmai ei" . O să fie cei care ţi-au zis că nu o să plece niciodată , o să fie cei care te-au ridicat când te-au îngropat toţi ceilalţi , o să fie cei care ţi-au arătat că toate au un rost , că tu ai un rost , că nu eşti inutil . O să fie cei care atunci când ai nevoie de cineva , o să îţi spuna că ei au nevoie de tine , şi atunci nu o să mai ai nevoie de nimeni . O să fie aceia la care nu te vei aştepta niciodată . Stau două minute în picioare şi mă uit în gol . Nu o să zâmbesc , nici n-o să plâng, orice aş face lucrurile rămân la fel . Şi poate pentru prima oară , da , ştiu că nu pot schimba nimic .  Astăzi realizez multe . Realizez că nu există nicio persoană importantă căruia să nu îi fi zis măcar o dată că "o urăsc" . Realizez că pe niciuna nu am urât-o vreodată . Realizez că nu am urât pe nimeni niciodată şi pentru asta încep să mă urăsc , pentru că nu merită să nu urăşti pe nimeni . La naiba , dar totuşi , toţi merită să-i urăşti pentru una sau alta . Realizez că am spus de sute de ori că "sunt singură şi nu am pe nimeni alături" , ca o copila mică şi proastă . Realizez că-mi e dor de toate persoanele care au însemnat ceva pentru mine mai devreme sau mai târziu şi de care credeam că nu o să îmi mai amintesc vreodată . Realizez că dacă tot am 15 ani , aş putea să nu mai dau mereu vina pe alţii şi să mă scot de una singură . Încă nu realizez unde am greşit , dar măcar realizez că am greşit . Spre deosebire de alţii , care nu o să accepte astfel de lucruri vreodată . Nu mai e dimineaţă , dar mă hotărăsc să zâmbesc . Pentru că poate că mereu a fost atunci , şi acum e acum , şi acum nu ne mai împăcăm , dar în fond , asta e .  Pentru că oamenii vin în viaţa ta , devin importanţi , prea importanţi , devin în scurt timp totul pentru tine , te crează parcă încă o dată , o altă fiinţp , perfectă pentru ei şi doar pentru ei , te ţin cât timp au nevoie , după care îţi zâmbesc ironic şi te lasă în spate , te omoară , şi după ceva timp devi din nou persoana care erai înainte .. Iar ei îşi găsesc altă persoană care să o schimbe , iar alţii te găsesc pe tine . Pentru că vin şi pleaca , mult prea rar rămân . Acum chiar sunt sigură că ce-a fost a fost , şi de data asta "ultima oară" , chiar este "ultima oară" , şi la fel de sigură că cineva o să le ia locul .. Dar după câteva zile , săptămâni , luni , ani .. O să îmi amintesc de tine , de voi , drept cei care m-aţi făcut ce eram atunci , drept "tot" . Şi poate aşa o să şi rămâi . Tot , "din prea multa dragoste" .